Boala mâinilor murdare este sinonima cu hepatita de tip A. E de la sine înteles de ce copiii sunt cei mai predispusi sa se contamineze cu virusul hepatitei A si sa contacteze boala.
Boala mâinilor murdare este sinonima cu hepatita de tip A. E de la sine înteles de ce copiii sunt cei mai predispusi sa se contamineze cu virusul hepatitei A si sa contacteze boala. Statisticile la nivel mondial arata ca majoritatea cazurilor de hepatita A se înregistreaza în rândul copiilor sub 15 ani. Cauza? Acestia traiesc multe ore pe zi în colectivitati (cresa, gradinita, scoala etc.), sunt mai putin exigenti cu regulile de igiena personala si, nu în ultimul rând, au un organism mai fragil, mai putin apt sa faca fata agresiunilor patologice, în comparatie cu adultii. Raspândita pe întreg globul si cu tendinta de crestere a incidentei, hepatita A reprezinta o importanta problema de sanatate publica.
Repere statistice
hepatita se afla între primele 3-4 boli infectioase care afecteaza cel mai mult indivizii din întreaga lume;
pe grupe de vârste, incidenta este maxima la copiii între 5-14 ani, urmând grupa 15-19 ani;
numarul cazurilor de hepatita de tip A este de 3 ori mai mare la copii decât la adulti.
Sursa de infectie
Modalitatea de transmitere a hepatitei cu virus A o reprezinta calea fecal-orala. Contactul direct si prelungit cu sursa de infectie are aproape întotdeauna drept consecinta îmbolnavirea. Un rol cu totul nefast îl au mâinile murdare introduse în gura, atitudine caracteristica majoritatii copiilor. Dar nu numai mâinile sunt de vina, ci si jucariile, vesela, rufaria, termometrele, olitele de noapte sau toaletele comune… În ceea ce priveste alimentele si apa contaminate, acestea pot genera adevarate epidemii. Laptele, untul, prajiturile de cofetarie, înghetata, sucul de portocale, diverse cruditati au fost adesea incriminate de provocarea unor epidemii de hepatita A.
Care sunt primele semne?
Debutul hepatitei A este în mod obisnuit brusc, mai rar chiar brutal, alarmant si atipic, putând simula o toxiinfectie alimentara, o stare febrila de tip gripal sau o gastrita acuta. Tulburarile digestive predomina în perioada preicterica si constau în lipsa poftei de mâncare, greturi, varsaturi. Adesea apar si dureri abdominale, spontane sau doar la apasare, din cauza ficatului care creste în volum. La unii copii (ca si la adulti, de altfel), durerile din partea superioara a abdomenului pot iradia catre partea inferioara, ducând la confuzia cu apendicita acuta. Balonarile si meteorismul sunt aproape întotdeauna si ele prezente. Statistica evidentiaza faptul ca 1/5 din copiii cu debut de hepatita fac diaree. Febra, în majoritatea cazurilor moderata, relativ joasa, cu oscilatii mici, de aproximativ un grad între dimineata si seara, este un alt simptom care dureaza, de regula, 3-5 zile, fapt ce duce la alterarea starii generale mai ales a copiilor mici, dar si a copiilor mari care mai acuza si dureri musculare.
Icterul (îngalbenirea pielii si a mucoaselor, colorarea închisa a urinei) este de multe ori primul semn de boala cu adevarat alarmant (altceva decât „indigestie”, „raceala” etc.) pe care familia copilului îl remarca. Urina capata culoarea berii negre, în timp ce scaunele devin decolorate, cu aspect cenusiu, chitos.
Cât dureaza icterul?
Durata icterului este foarte variata de la caz la caz, de la câteva zile, la o luna. În aproximativ 5% dintre cazuri, icterul poate lipsi, fiind vorba despre o hepatita anicterica. Copiii prezinta de regula un aspect particular al fetii, asa-numitul facies de hepatita sau „masca de hepatita virala acuta”: pometii intens congestionati contrasteaza cu culoarea galbuie din jurul gurii.
Dar manifestarea acuta a bolii?
Perioada de declin a hepatitei virale survine dupa aproximativ doua saptamâni de evolutie, prin regresia treptata a simptomelor de la început. Intrarea în convalescenta nu înseamna din pacate si vindecarea completa a bolii, ci numai disparitia principalelor simptome; dispare numai icterul (dar nu în toate cazurile!), se normalizeaza urina si scaunul, în timp ce ficatul ramâne marit iar astenia fizica este înca marcanta. Testele hepatice tind sa se apropie de valorile normale, însa refacerea completa a functiei hepatice se produce într-un interval de 2-3 luni la copil, uneori chiar în 4-6 luni de la începutul bolii.
Se vindeca?
Regula este ca hepatita virala A la copiii normali si cu ficat anterior sanatos se vindeca. Majoritatea specialistilor considera ca hepatita A nu evolueaza spre cronicizare, în special la copii. Evolutia spre insuficienta hepatica acuta, coma sau deces, constituie o eventualitate cu totul exceptionala. Tot ca regula generala, imunitatea specifica dupa hepatita de tip A dureaza toata viata.
Reguli de aur
orice caz de hepatita virala trebuie considerat, chiar din faza de instalare a bolii, cu potential sever. Medicii obisnuiesc sa spuna ca „în icter, se stie cum începe, nu însa si cum se termina”;
tratamentul trebuie instituit cât mai precoce;
spitalizarea este necesara pentru toate cazurile de hepatita acuta, deoarece asigura precizarea formei clinice, permite un control medical competent zilnic si interventia terapiei intensive, la nevoie;
fostul bolnav de hepatita, mai ales copilul mic, trebuie sa beneficieze de supraveghere prin control clinic si de laborator, timp de un an;
repausul si dieta reprezinta conditii obligatorii pentru vindecare.
Repausul
In perioada de instalare a bolii repausul complet la pat (mai ales la scolari) poate proteja de o evolutie dificila, prelungita, precum si de recaderi si agravari ale bolii. Repausul la pat – desi e mai greu de „îndurat” de catre copii – este foarte important în primele 2-3 saptamâni de boala, când astenia si oboseala continua, ficatul este marit în volum iar icterul înca persista. La externarea din spital, se recomanda repaus relativ la domiciliu pe o durata cel putin dubla fata de perioada acuta a bolii. Reînceperea plimbarilor în aer liber, reluarea jocului, a programului la gradinita sau la scoala, a orelor de educatie fizica se fac treptat si progresiv.
Dieta
„Secretul” regimului alimentar al copiilor bolnavi de hepatita consta în echilibrarea tuturor factorilor nutritivi necesari organismului. Deoarece dieta se considera parte integranta a actului terapeutic, ce contribuie la vindecare, aceasta trebuie adaptata stadiului bolii si tolerantei digestive. Dieta trebuie sa cuprinda alimente care solicita la minimum functiile hepatice: în acelasi timp, trebuie sa contina o cantitate suficienta de glucide pentru mentinerea unei rezerve optime de glicogen hepatic si aminoacizi necesari regenerarii celulei hepatice. În perioada de forma acuta a bolii, apoi în convalescenta, cantitatea de lichide trebuie sa fie în functie de cât cere copilul. În ceea ce priveste sarea de bucatarie, aceasta nu trebuie suprimata complet din alimentatie, ci doar micsorata cantitativ. Dupa ce toleranta digestiva se restabileste, regimul alimentar se îmbogateste treptat, cantitativ si ca varietate, spre o normalizare cât mai rapida. Prelungirea dietei restrictive este nu numai inutila, dar si nociva pentru bolnavul de hepatita.
Cum prevenim deshidratarea?
Recomandarea devenita cliseu este corecta „Consumati cel putin doi litri de apa...
Comentarii