Una din realitatile epocii moderne este prelungirea duratei medii de viata a oamenilor, atat in ceea ce priveste varsta calendaristic efectiva, cat si in ceea ce priveste capacitatea de efort fizic si intelectual. Astazi, pentru nimeni nu mai este surprinzator sa descopere femei si barbati care muncesc, cu acelasi entuziasm si succes, la varste de peste 70 de ani. Cresterea spectaculoasa a proportiei varstnicilor in populatia de pe intregul glob a adus in centrul preocuparilor medicale si patologia caracteristica varstelor inaintate.
Maleficul „VIP” al oaselor
Osteoporoza are, din pacate, un nedorit statut de „vedeta” in galeria bolilor care submineaza corpul uman la varstele inaintate. Consecintele sunt bine cunoscute, deoarece boala este foarte raspandita: dureri osoase, deformarea scheletului (coloana vertebrala, membre) si fracturi. Cu exceptia unor forme rare de osteoporoza idiopatica maligna, care apare si evolueaza dramatic de rapid, in marea majoritate a cazurilor se instaleaza lent, evoluand ani de zile intr-o aparenta de sanatate deplina a subiectilor. Pentru a nu descoperi boala abia cand s-au instalat deja complicatiile, trebuie sa stim ce anume o poate declansa si cum putem sa o depistam in etapele timpurii ale instalarii ei. Dezvoltarea si mentinerea masei osoase depinde de varsta si de ereditate – ca factori fundamentali asupra carora nu putem interveni – carora li se asociaza insa si alti factori importanti, asupra carora putem actiona: activitatea fizica, nutritia si echilibrul hormonal.
Sportul, sanatate la orice varsta
Sunt numeroase dovezile influentei pe care o exercita activitatea fizica asupra scheletului; sportivii de placere, mai mult decat cei de performanta, au scheletul osos puternic, cu o structura chimica si organica ce-i confera duritate si rezistenta la socuri. Invers, un subiect imobilizat la pat vreme indelungata sau cu un membru imobilizat in aparat ghipsat devine osteoporotic. Capacitatea varstnicilor de a depune eforturi fizice scade, musculatura isi pierde forta de contractie, iar in oasele scoase de sub influenta stimulilor mecanici normali creste resorbtia sarurilor minerale, ceea ce duce la scaderea masei osului si la osteoporoza. La acest fenomen contribuie si scaderea producerii hormonilor sexuali ce provoaca accelerarea resorbtiei osului.
Pe de alta parte, s-a constatat ca si efortul fizic excesiv are influenta osteoporozanta. Eforturile la care sunt supuse in special fetitele sub 15 ani, in sportul de performanta sau in scolile de balet, determina o incetinire a maturizarii glandelor sexuale (hipogonadism), ceea ce produce o secretie crescuta a Parathormonului paratiroidian, urmata de distrugerea osoasa exagerata.
Atentie la alimentatie!
O alimentatie echilibrata si o digestie normala asigura ingestia tuturor factorilor alimentari capabili sa mentina structura chimica si fizica normala a scheletului: proteinele care stau la baza formatiunilor constitutive de baza ale osului si mineralele necesare formarii sarurilor: calciu, fosfor, vitamina D si mineralele aflate in cantitati foarte mici, precum fluoridele.
Pe de o parte, studii statistice au aratat ca persoanele care ingera cantitati mici de calciu – nu suporta sau nu agreeaza produsele lactate sau sufera de afectiuni digestive care scad absorbtia intestinala a calciului – prezinta fenomene importante de osteoporoza si fracturi dupa accidente relativ minore. Cele mai frecvente fracturi se intalnesc la osteoporotici la nivelul colului femural, al pumnului si al bazinului osos.
Pe de alta parte, in zonele unde apa de baut este puternic fluorinata, s-a constatat o scadere drastica a incidentei fracturilor la varstnici. In concluzie, este bine ca toti cei ce stiu ca dintr-un motiv sau altul nu ingera produse lactate sau cei cu boli digestive cunoscute (stomac rezecat chirurgical, scurtarea chirurgicala a intestinului, boala Crohn, colite ulceroase, procese inflamatorii cronice) trebuie sa consulte medicul ortoped, care in prezent poate identifica instalarea osteoporozei.
Eterna problema a hormonilor
S-a stabilit cu certitudine ca scheletul osos este un organ dependent de starea hormonilor sexuali. Hipogonadismul, atat la femei, cat si la barbati, provoaca pierderea masei osoase. Acest lucru se poate produce la tinerii care prezinta semnele unei pubertati intarziate (in special la fetitele care fac sport de performanta si care prezinta o intarziere a menarhelor).
In asemenea cazuri, curba de incarcare minerala a oaselor nu ajunge sa realizeze varful de masa osoasa normala la varsta respectiva si in aceste situatii tratamentul cu substituenti de hormoni sexuali devine obligatoriu. Acelasi hipogonadism se instaleaza la varste inaintate, dupa aparitia menopauzei la femei si a andropauzei la barbati – ceea ce provoaca accelerarea pierderilor de masa osoasa. Daca, pana la momentul menopauzei, femeia pierde aproximativ 0,5-1% din masa osoasa in fiecare an, dupa instalarea ei pierderea se dubleaza si uneori chiar se inzeceste. Si in astfel de cazuri fenomenul trebuie identificat prompt si corect tratat medicamentos.
Tratamentul osteoporozelor se face folosind o gama destul de larga de produse, care actioneaza in momente diferite ale ciclului mineralizarii osului. Cele mai cunoscute sunt: estrogenii, calcitonina, bifosfatii, hormonul paratiroid, calciul si fluoridele. Mecanismele lor de actiune sunt diferite si numai specialistul poate indica medicamentele si in ce cantitate pot fi administrate, ele trebuind sa fie perfect adaptate caracteristicilor fiecarui pacient. Automedicatia este absolut periculoasa, in cazul tratarii osteoporozei putand sa accentueze dezechilibrul hormonal, ce se produce daca nu este administrata tintit asupra verigii deficitare a lantului biochimic de care depinde structura fizico-chimica a scheletului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii