El micutul care aude, înca în uter fiind, vocea calda a mamei, are în bagajul sau genetic, vorbirea. Dar aceasta comoara nu se va putea dezvolta decât în contact cu alti membri ai familiei si în special cu mama, de care pruncul ramâne „legat” ani si ani.
El micutul care aude, înca în uter fiind, vocea calda a mamei, are în bagajul sau genetic, vorbirea. Dar aceasta comoara nu se va putea dezvolta decât în contact cu alti membri ai familiei si în special cu mama, de care pruncul ramâne „legat” ani si ani.
Sensibil la muzica si la vorbele „ascultate” cu mare atentie, nou-nascutul se familiarizeaza cu limbajul. Iata de ce se impune ca din ultimele luni de sarcina viitoarea mama sa vorbeasca, în general calma, pe ton duios, melodios. Este modul de adresare pe care ea îl va pastra mereu în familie. Si totusi, recunoscându-l înca din enigmatica sa viata intrauterina, pruncul nu va putea folosi „vorbele” stiute de auzul lui. Si aceasta pentru ca muschii limbii si ai gurii lui nu sunt suficient de dezvoltati, iar creierul „nu-i comanda” înca acest lucru. Dar, catre vârsta de tei luni începe sa gângureasca si astfel, stabileste un limbaj de comunicare cu alti membri ai familiei. Când mama îi vorbeste alintându-l, pruncul îi fixeaza cu privirea miscarea buzelor, se opreste chiar din gângurit si astfel, lantul convorbirii lor se continua. Capacitatea sa de comunicare a început! Catre vârsta de 7-8 luni, copilul vrea sa articuleze primele silabe si reuseste sa le repete pe cele cu acelasi sens; pa-pa, ma-ma, ta-ta etc. – Hai sa încaltam ori sa îmbracam baiatul, spune mama. Atunci el, copilul, fie ca îsi trage în apropiere obiectele necesare, fie ca întinde mânutele ori piciorusele pentru operatia de îmbracare. Mai târziu va încerca sa îsi puna singur îmbracamintea, chiar daca aceasta operatie nu o face corect. La 11-14 luni copilul pronunta si primele cuvinte. Vorbiti cu el, foarte corect, pe ton foarte afectuos, nu stâlciti, pentru nimic în lume, cuvintele. Se va observa poate ca el, copilul, îsi alege parca înadins unele denumiri. Lasati-l sa le aleaga… Apropiindu-se de vârsta de 2 ani, „scolarul” dv. va forma propozitii si chiar fraze. Nu-l imitati pronuntând stâlcit unele denumiri si repetati-i-le de fiecare data corect, clar. Treptat, partenerul de conversatie va deprinde si întelesurile vorbelor, iar dialogul cu el va continua fericit.
Comentarii