De cele mai multe ori parintii nu vor sau nu pot sa recunoasca faptul ca au pretentii prea mari de la copiii lor. Dorinta de a-i vedea reusind în viata, mai bine decât ei daca se poate, e deseori atât de puternica încât ei nu-si dau seama când le cer mai mult decât pot da propriii lor copii.
Psihologii sunt de parere ca parintii care vor prea mult binele copilului lor ar trebui sa realizeze ca dorintele pe care încearca sa le transmita copilului nu se potrivesc totdeauna cu personalitatea lui. Uneori, fiecare dintre parinti viseaza altceva pentru copilul lor. Multi tati vor sa-si vada baietii mari sportivi sau electronisti în vreme ce mamele doresc sa le impuna sa se pregateasca pentru o meserie banoasa – fara a tine cont de aptitudinile copilului. Obiceiul de a face comparatii între frati, impunându-l ca model pe unul dintre ei poate avea efecte negative. Fiecare dintre noi avem propria noastra personalitate, careia anumite lucruri i se potrivesc, iar altele nu. Daca suntem de acord cu asta în ceea ce ne priveste, de ce sa nu acceptam ca acest lucru este valabil si pentru copilul nostru? Pentru a-l ajuta sa-si dezvolte personalitatea, trebuie sa tinem seama de temperamentul si de aptitudinile sale reale, nu de cele pe care am dori sa le aiba. Copiii trebuie acceptati asa cum sunt. Comunicarea cu ei este foarte importanta deoarece el poate fi rasplatit si laudat atunci când se comporta bine. În momentele în care impulsivitatea sau agitatia copilului atinge un nivel prea ridicat este bine sa avem la dispozitie o supapa de siguranta. O varianta ar fi trimiterea la el în camera pâna se linisteste iar apoi dialogarea pe tema conflictului, cu mult tact si întelegere.
Copiii sunt foarte diferiti unii de altii. Bineînteles ca stim acest lucru, dar este bine sa ni-l amintim de fiecare data când le pretindem prea mult, când le comparam rezultatele cu cele ale colegilor lor sau le impunem anumite meserii care nu au nimic de-a face cu aptitudinile lor.
Comentarii