Vorbim deseori despre regi si imparati de pe alte meleaguri, despre dinastii si razboaie in urma carora monarhii dobandeau sau pierdeau teritorii, uneori pierzandu-si viata. Atunci se declansa lupta pentru putere, cu toate ca in monarhiile occidentale existau (exista) reguli de succesiune bine stabilite din vechime… Cu gandul la o monumentala piesa de teatru romaneasca, „Apus de soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea, ne vom indrepta atentia spre cateva aspecte medievale romanesti, pentru a sorbi parfumul vechilor denumiri ale marilor demnitari de odinioara.
Dregatoria
Se poate spune ca, inca de la formarea statala a Tarii Romanesti si a Moldovei, dregatoriile erau echivalentul guvernelor de astazi, caci erau formate din inalti functionari. Dar aceste „guverne” medievale aveau doua fete: dregatoria de Curte – care se ocupa de toate nevoile domnitorului – si dregatoria publica. Cel mai apropiat dregator domnesc era postelnicul (avea acces in iatac, prezenta soliile etc.). Un alt apropiat al sefului statului de atunci era medelnicerul, care pur si simplu il ajuta pe „sef” sa se spele pe maini. Ambii dregatori „intimi” erau membri ai Sfatului domnesc. Stolnicul se ocupa cu ospetele, iar slugerul facea aprovizionarea cu carne. De depozitele de alimente se ocupa clucerul (moldoveanul „jitnicer” depozita granele), comisul stapanea grajdurile, pe cand setrarul avea in grija corturile militarilor in campanie. Desigur, paharnicul, pivnicerul si pitarul aveau ocupatii usor de deslusit.
In dregatoria publica, vornicul era seful Curtii domnesti si treptat a primit si atributii judecatoresti. Logofatul avea in primire cancelaria si se ocupa de acte. Spatarul se ocupa de armata (avea in grija si spada domnului), parcalabii erau lideri locali (administratie si judecatorie), portarul se ocupa de granitele mosiilor si treptat s-a transformat in hatman (cu functii militare). Un caz special in Tara Romaneasca era dregatorul care administra Oltenia si care se numea „ban”.
Sfatul domnesc
Un fel de „consiliu de coroana”, Sfatul domnesc era alcatuit din toti dregatorii, carora li se alaturau boierii cei mai importanti – „marii boieri”. Acestia erau cei mai mari proprietari de pamanturi, iar deciziile domnesti, le semnau ca „martori”. Sfatul lua cele mai importante hotarari locale si internationale. Din „decizii locale” faceau parte transferul mosiilor, rezolvarea „pricinilor” etc. Stefan cel Mare a adus parcalabii in Sfatul domnesc, pentru a-si intari puterea asupra treburilor regionale… Pentru „Sfat” vom intalni si denumirile de Divan domnesc, sub influenta turceasca.
Domnul sau voievodul
Evident, dregatoria suprema in stat era cea denumita domnitor (sau Stapan, de la latinescul „dominus”), caruia ii erau vasali toti boierii, obligati sa-i sarute mana. Cel mai probabil, in perioada imparatului Lucius Aurelianus (domnie 270-275 d.Ch., fiind cel care a ordonat retragerea romanilor din Dacia) termenul de „dominus” a capatat o mare raspandire, intrand ulterior din latina in romana. Voievodul era denumirea purtata de liderul de stat din Tara Romaneasca, ceea ce implica mari functii militare. Particula „Io” dinaintea numelui domnitorului avea o semnificatie de apropiere de divinitate, caci „Io” este o particula teoforica (purtatoare de Dumnezeu sau de dumnezeire). Domnul avea ca insemne definitorii coroana, buzduganul, sceptrul.
PAUL IOAN
Comentarii