În primele zile ale celui de-al Treilea Reich, Adolf Hitler si cercul sau de apropiati erau obsedati de gasirea Sfântului Graal. Ei credeau ca miraculosul obiect le-ar putea conferi puteri supranaturale si i-ar putea ajuta sa câstige razboiul. Asa ca au apelat la Otto Rahn pentru a-i ajuta sa îl gaseasca, un arheolog german care studiase intensiv legenda Graalului. Membru al partidului nazist, era dispus sa faca tot ce era necesar pentru a-si ajuta tara sa câstige razboiul.
Otto Rahn s-a nascut în 1904 în Odenwald, o regiune muntoasa din Germania, plina de legende si influente istorice. Crescând, a crezut ca povestile sunt doar legende, pâna când a aflat adevarul în timp ce studia filologia la Universitatea din Giessen. În timpul studiilor universitare, a aflat si despre „catari”, o secta crestina franceza persecutata si exterminata de Biserica Catolica în secolul al XIII-lea.
În cele din urma a ajuns sa creada ca adevaratii pastratori ai Sfântului Graal erau catarii si a urmarit faptele dincolo de legende. În 1931, Rahn a calatorit la Montsegur, în Pirinei, pentru a explora ruinele uneia dintre ultimele fortarete ale catarilor.
Legenda relata ca, odata ce fortele catolice au capturat fortareata, au ars de vii cel putin 200 de catari. Cu toate acestea, se zvonea ca patru cavaleri catari reusisera sa scape, escaladând zidurile si plecând cu Graalul. În timpul vizitei sale la ruine, Rahn a descoperit tuneluri si camere ascunse, dar nici urma de Graal; în ciuda succesului limitat, a publicat o carte intitulata Cruciada împotriva Graalului.
Publicarea cartii i-a adus respectul si admiratia lui Heinrich Himmler, comandantul SS. Himmler l-a recrutat pe Rahn, oferindu-se sa-i finanteze continuarea cercetarilor.
Rahn si-a continuat cautarile, dar pe masura ce puterea nazistilor se întarea, Rahn si-a dat seama în curând ca ideile sale nu corespundeau deloc cu cele ale SS. Istoricul a devenit din ce în ce mai dezamagit de regimul nazist si de modul în care acesta trata poporul german.
A început sa vada atrocitatile pe care nazistii le comiteau în numele cauzei lor. Dupa esecul repetat de a gasi Sfântul Graal în urma expeditiilor sale si mai ales din cauza înclinatiilor homosexuale ale lui Rahn, Himmler a decis transferarea istoricului ca gardian în serviciul de paza al lagarului de concentrare de la Dachau.
Aici, Rahn a descoperit cu oroare atrocitatile pe care le comitea cel de-al Treilea Reich. Dupa doar trei luni de serviciu, i-a scris lui Himmler în 1939, dându-si oficial demisia din SS. Himmler i-a acceptat demisia si a trimis rapid politia sa-l aresteze.
Nu exista prea multe dovezi despre ce i s-a întâmplat ulterior lui Rahn, dar acesta si-a exprimat îngrijorarea cu privire la regimul nazist într-o scrisoare adresata unui prieten. El sustinea ca viata sa era în pericol si ca un om tolerant si liberal nu putea trai mult timp în Germania lui Hitler. Este posibil ca atunci sa fi încoltit în mintea lui Rahn ideea sinuciderii.
In cartea sa, Cruciada împotriva Graalului, el scria despre credinta care le permitea catarilor sa-si ia viata fara teama ca ar savârsi un pacat – asa cum prevede religia crestina. Moartea prin sinucidere era cunoscuta de catari sub numele de Endura si nu era pricinuita de dezgust, frica sau durere, ci din dorinta de a ajunge mai rapid într-o alta lume.
Catarii procedau astfel renuntând la mâncare si murind, în cele din urma, de inanitie. Nu se stie daca aceasta a fost solutia adoptata de Rahn, dar este cert ca pe 13 martie 1939, cu sase luni înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, trupul lui Otto Rahn a fost gasit acoperit cu zapada în muntii Tirolului, acolo unde istoricului îi placea sa calatoreasca în timpul expeditiilor sale de cercetare.
Figura controversata a lui Rahn va fi folosita peste decenii de scenaristii filmelor din seria Indiana Jones, istoricul german constituind sursa de inspiratie pentru faimosul arheolog amator aflat în cautarea Graalului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii