Rapiti de OZN-uri

          De la omuleti cenusii la „fiintele superconstiente”
          
          La conferintele OZN de la Laughlin, de care am amintit în episoadele precedente, a fost prezenta si Deborah Lindemann hipnoterapeut clinic certificat, fondatoarea Centrului pentru Explorari Extraordinare din Fort Collins (Colorado).
          
          Un punct de vedere avizat
          
          Parerea hipnoterapeutei este ca fenomenul rapirilor, cu toata varietatea sa, de la omuletii cenusii la „fiinte superconstiente” si chiar la „fiinte de lumina”, este real si are o mare vechime.

          De la omuleti cenusii la „fiintele superconstiente”
          
          La conferintele OZN de la Laughlin, de care am amintit în episoadele precedente, a fost prezenta si Deborah Lindemann hipnoterapeut clinic certificat, fondatoarea Centrului pentru Explorari Extraordinare din Fort Collins (Colorado).
          
          Un punct de vedere avizat
          
          Parerea hipnoterapeutei este ca fenomenul rapirilor, cu toata varietatea sa, de la omuletii cenusii la „fiinte superconstiente” si chiar la „fiinte de lumina”, este real si are o mare vechime. El nu tine cont de barierele de rasa, sex, religie, nivel de educatie sau sistem de credinte, pastrând o incredibila similitudine a descrierii celor întâmplate, chiar între persoane care nu au auzit niciodata unii de altii. Desigur, nimeni nu poate spune ca ar fi implicati „extraterestrii”. Lindemann suspecteaza ca varietatea inteligentelor care se afla în spatele fenomenului este „vasta si bogata”. „Probabil suntem abia la începutul unui lung proces de contactare a diversitatii formelor de viata si constiinta care a întesat Universul de la începuturile timpului” – spune ea. Din pacate suntem de cele mai multe ori condamnati doar la speculatii. Dar, asa cum a zis odata faimosul psihanalist Carl G. Jung, „asupra lucrurilor despre care nu stim nimic, oricine este liber sa creada în orice pare sa se potriveasca”.
          
          Cazuri pe scurt
          
          Deborah Lindemann a prezentat la Laughlin cazul unui barbat din Los Angeles, caruia un coleg de scoala îi povestise ca a fost rapit de extraterestri. L-a luat în râs pâna ce noaptea urmatoare a fost rapit el însusi. O fiinta nepamânteana i-a spus atunci: „Voi doborâti navele noastre dar noi nu vom trece la represalii”. O alta persoana a fost învatata ca nu exista nici o contradictie între evolutionismul darwinist si creationismul biblic, fiecare avându-si locul sau în istoria omenirii. Unei femei, pe când avea numai sapte ani, i s-a aratat Pamântul distrus de un cataclism atomic, în timp ce i se spunea „Schimbati-va modul de viata daca vreti sa evitati aceasta”. Unui cercetator i s-a transmis ca „este imposibil sa calatoresti de la un sistem stelar la altul daca ramâi în aceleasi dimensiuni” dar „calatorind cu viteza gândului, poti trece prin atâtea dimensiuni câte sunt necesare” si sa ajungi unde doresti. O femeie s-a trezit într-o noapte, în camera ei de hotel, auzind o voce care i-a spus ca daca va privi spre stânga va vedea un OZN. S-a gândit imediat sa-l înregistreze cu camera video. Desi cu ochiul liber nu a zarit nimic deosebit, prin vizorul camerei obiectul s-a vazut clar si s-a putut filma.
          
          Cum devine un artist interesat de fenomenul OZN
          
          În iulie 1998 Deborah Lindemann i-a luat un interesant interviu artistului plastic Budd Hopkins, omul care a explorat pâna în prezent cele mai multe cazuri de rapiri OZN. Hopkins a reconfirmat ca în 1964, fiind împreuna cu prima sa sotie si cu înca o persoana, au vazut la Cape Cod, în plina zi, zburând deasupra lor un obiect aparent metalic. Inainte nici nu-l interesau OZN-urile, nici nu cunostea pe cineva interesat de acest subiect. Când, peste câteva luni, a povestit tatalui sau incidentul, acesta l-a sfatuit sa faca imediat un raport catre Air Force. Din anumite motive, Budd s-a conformat abia peste un an. În raspunsul primit scria „Air Force se ocupa de aceste probleme, dar din pacate, deoarece raportul a venit cu mare întârziere, nu mai putem face mare lucru în investigarea cazului”. În încheierea scrisorii se mentiona: „Totusi, Air Force va solicita – daca veti mai avea o alta observatie similara, sa o raportati imediat la cea mai apropiata unitate Air Force”. Aceasta ultima observatie l-a facut atent pe Budd. Deci cineva era interesat nu atât sa limpezeasca lucrurile, cât sa adune cât mai multe cazuri. De ce oare? Asta i-a stârnit interesul pentru studierea fenomenului în continuare.