Biografia unui tip de perspectiva

          Dupa ultimele date ale stiintei, eu, Homo sapiens descind direct din Australopitecul care bântuia savanele lumii de acum 3,5 milioane de ani. Cu 2,6 milioane de ani în urma, în craniul stramosului meu s-a petrecut un fenomen de complexitate cosmica: a aparut primul gând, fantastica si misterioasa înlantuire de sinapse.

          Dupa ultimele date ale stiintei, eu, Homo sapiens descind direct din Australopitecul care bântuia savanele lumii de acum 3,5 milioane de ani. Cu 2,6 milioane de ani în urma, în craniul stramosului meu s-a petrecut un fenomen de complexitate cosmica: a aparut primul gând, fantastica si misterioasa înlantuire de sinapse. Din acel moment se poate spune ca „mintea l-a dus” catre prima sa actiune inginereasca: a început sa-si construiasca unelte. Dintr-un grup initial de 5.000-30.000 de persoane, aflat în Africa, între lacurile Oma si Rodolpho, Eve primordiale si Adami primordiali ai celor 6,2 miliarde de oameni de astazi s-a nascut veriga intermediara catre Sapiens sapiens. Alungati din Edenul sau initial de cine stie ce cataclism, s-au risipit aiurea, în doar 40.000 de ani, indivizii diferentiindu-se pâna la aparitia raselor – dovada uimitoare a unei capacitati de adaptare pe care nici o alta specie nu o avea (sarmanii coelacanti! stau neschimbati de peste 410.000.000 de ani). Faptura a învatat, în drum, sa stapâneasca focul, acum circa 1,5 milioane de ani se pare ca a prins gust sa-si amenajeze locuinta (grota, coliba) si habitatul si cam tot atunci – amanunt de uriasa importanta – învata, cumva, sa-si transmita comportamentele culturale, profitând si de faptul ca este specia la care parintii îsi tin cel mai mult urmasii pe lânga ei, mult mai mult decât orice alta specie din lumea animala.
          Acum circa 160.000 de ani, în sfârsit, noi, Homo sapiens, viitorii proprietari ai planetei. Vânatori si culegatori vagabonzi – dar si artisti: vezi Altamira, Glozel, Lascaux – la începuturi, ne stabilim, cam prin 8.000 î.Ch., transformându-ne în agricultori, crescatori de animale, dar si în utilizatori de ierburi de leac (deci, cunoastere!) si constructori de locuinte, orase, zigurat-uri si piramide. Pentru specia mea selectia naturala se încheie. Apoi: Epoca Bronzului, Epoca Fierului, Renasterea – cu o extraordinara ascensiune a unei componente putin utilizate pâna atunci, cultura – Era Industriala, Era Cunoasterii.
          Ce mai urmeaza? Doar evolutie culturala, spun savantii. În care doar cunoasterea si dezvoltarea intelectuala conteaza. Doar privind o operatie copilul si tânarul învata, actionând cortextul premotor, motor, parietal si creierul mic, spune prof. Jean Decety, de la Laboratorul de stiinte Neuro-cognitive din Washington. Este evidenta o propensiune a creierului uman de a adapta idei, spune biologul Richard Dawkins, inventator al conceptului de memetica (memes-ii fiind un fel de „caramizi culturale”, echivalente cu genele ADN-ului, din care ar fi constituite cultura, culturile si subculturile de tot felul).
          Dar fizic, antropomorfic, cum se spune? În ultima jumatate de veac europenii au crescut, în medie, cu 7 cm, spun statisticile. Pe de alta parte, la nord americani se observa ca, dupa o perioada de crestere spectaculoasa în înaltime, indivizii din generatia celor de 20-30 de ani au cu 3-10 cm mai putin în înaltime decât cei din generatia de 30-39 de ani, urmare a degradarii nivelului de viata (spun cercetatorii John Komlos si Mareluisse Baur, de la Universitatea din München). Iar biofizicienii demonstreaza ca dincolo de 2,20 m înaltime scheletul nu se mai poate sustine – deci exista o limita, peste care nu se va trece în crestere (chiar daca francezii, de pilda, vor mai câstiga, în medie, 2-3 cm, pâna în 2010; dar cel mai tare cresc olandezii…).
          Epidemia de obezitate (41% crestere între 1950 si 2000!) poate fi un alt factor de schimbare a lui Homo sapiens? Doar pentru o vreme, spun specialistii, pâna când cultura hranei va pune capat dezordinei alimentare de acum.