Au fost mai întâi calatoriile pe mare, apoi cu avionul, pentru ca, într-un final contemporan, sa urmeze calatoriile spatiale. Omul a încercat tot timpul sa se afle în miezul aventurilor riscante, dar mereu deschizatoare de drumuri. Nu e de mirare ca asteapta sa ajunga pe alte planete, locuite sau, mai nou, în alte universuri. Daca acestea exista… Când, pe vremea Brigazilor stiintifice Magazin, îl întrebam pe regretatul fizician Ionel Purica ce este dincolo de universul nostru, el ne spunea ca, de fapt, exista mai multe Universuri, un fel de „universuri paralele”. Era si aceasta o teorie în acea perioada, si cercetatorii români nu puteau sa o ignore.
Intre timp, despre aceasta teorie nu s-a mai prea discutat, fiind pâna la urma o alta idee fantezista izvorâta din calcule si modelari matematice. Iata ca, recent, o noua cercetare vine sa relanseze teoria universurilor paralele, a unui alt univers, dincolo de universul pe care se presupune ca îl cunoastem, ca este „al nostru”. Astfel, oamenii de stiinta de la Universitatea din Hawaii au confirmat existenta unui urias „supervid” pe cerul emisferei sudice, în directia constelatiei Eridanus, o regiune în care se afla foarte putine galaxii si care ar putea reprezenta dovada interactiunii dintre Universul nostru si un alt Univers, conform unui material publicat de Discovery News si preluat de Agerpres. Cum a ajuns aceasta zona atât de interesanta pentru astrofizicieni? Pentru ca aici, conform expertilor, se afla mai putina materie si energie decât în restul Universului, o zona care se suprapune peste asa-numita Pata Rece din radiatia cosmica de fond (CMB), una dintre cele mai misterioase regiuni ale Universului.
Misterul Petei Reci
Descoperita înca din 2004, aceasta misterioasa regiune rece a Universului, care si-a lasat amprenta în însusi ecoul primordial al Big Bang-ului (asta, daca Big Bangul a existat!), i-a facut pe astrofizicieni sa o priveasca mai rezervat. Dar atunci când aceasta Pata Rece a fost descoperita în radiatia cosmica de fond cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe) apartinând NASA, astronomii au înteles rapid ca e vorba despre ceva foarte serios, de fapt ar putea fi vorba despre cea mai mare structura existenta în Univers. Telescopul spatial european Planck, aflat într-o misiune de cartografiere a micilor variatii de temperatura din cadrul CMB, a detectat la rândul sau Pata Rece, iar analiza ulterioara a datelor a confirmat, în 2013, existenta acestei vaste regiuni în directia constelatiei Eridanus, în care se afla surprinzator de putina energie. Acest lucru nu se potriveste cu modelul existent despre aparitia si evolutia Universului, conform caruia energia ar trebui sa fie raspândita relativ omogen (cu mici variatii) în tot Universul.
Prin analiza combinata a datelor obtinute de telescopul Pan-STARRS1 (PS1) din Hawaii cu datele adunate de satelitul WISE (Wide Field Survey Explorer), o echipa de cercetatori coordonata de István Szapudi de la Institutul de Astronomie al Universitatii din Hawaii sustine ca a descoperit „cea mai mare structura identificata vreodata de umanitate”, iar aceasta structura, numita „supervid”, ar putea genera anomalia din radiatia cosmica de fond denumita Pata Rece.
Prin alcatuirea unei harti 3D a galaxiilor, cercetatorii au obtinut o vasta regiune aflata la aproximativ 3 miliarde de ani-lumina, o distanta (destul de aproape de noi, la scara Universului), în care densitatea galactica este mult mai mica decât în restul Universului cunoscut. Denumita „supervid”, aceasta regiune se întinde pe o distanta de aproximativ 1,8 miliarde de ani-lumina si ar putea fi cea mai mare structura cosmica descoperita vreodata. Nu este foarte clar cum au analizat datele, dar dupa convingerea astronomilor din Hawaii, în aceasta regiune exista cu aproximativ 10.000 mai putine galaxii (?) decât media în restul Universului — adica exista cu 20% mai putina materie decât în restul Universului observabil. În prezenta unor date spectaculoase, mai era nevoie doar de câteva explicatii, fie ele doar fanteziste, câta vreme nu putem vorbi de certitudini fizice.
Una dintre posibilele explicatii cu privire la aceasta regiune vine din teoria stringurilor (o alta teorie la moda prin anii 70, nici ea demonstrata vreodata) si face referinta la existenta unui Multi-vers în care Universul nostru este o „bula” alaturi de nenumarate alte „Universuri-bule”. Ceva de genul baloanelor de sapun: acum sunt si dupa o clipa, nu! Conform acestei teorii, lipsa materiei din aceasta Pata Rece ar putea fi rezultatul influentei unui Univers exterior, care se ciocneste cu Universul nostru. Culmea, fara ca noi sa simtim asta!? Dar daca este vorba despre o simpla coincidenta?
Publicat în ultimul numar al revistei Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, studiul cercetatorilor din Hawaii nu face o legatura definitiva între supervid si Pata Rece, dar este putin probabil ca localizarea unei zone extinse de vid în aceeasi pozitie cu Pata Rece identificata în radiatia cosmica de fond sa fie o simpla coincidenta, dupa cum noteaza Discovery News.
Vecina noastra nu prea îndepartata
Daca tot stau cu ochii pe Univers sau pe Universuri, astronomii îsi mai întorc privirea si spre lucruri mai banale, cum ar fi planetele din alte galaxii. Conform unui studiu publicat în The Astrophysical Journal, a fost descoperita, cu ajutorul Telescopului Spatial Spitzer si a Telescopului OGLE Warsaw, de la Observatorul Las Campanas din Chile, o exoplaneta gazoasa gigantica, aflata la o distanta rezonabila, de doar 13.000 de ani-lumina de Pamânt, fiind una dintre cele mai îndepartate exoplanete descoperite vreodata, conform unui material publicat de Huffington Post, preluat de Agerpres.
Fara sa capete un nume romantic, precum cel din piesa Steaua fara nume a lui Mihail Sebastian, planeta a primit denumirea de catalog „OGLE-2014-BLG-0124Lb” si are aproximativ jumatate din masa lui Jupiter, cea mai mare planeta din sistemul nostru solar. „Pentru a va face idee, majoritatea exoplanetelor pe care le-am descoperit se afla de zece pâna la o suta de ori mai aproape decât OGLE-2014-BLG-0124Lb”, a sustinut Dr. Jennifer Yee, de la Centrul pentru Astrofizica Harvard-Smithsonian din Cambridge, Masschusetts, coordonatoarea studiului.
„Descoperirea planetei OGLE-2014-BLG-0124Lb este importanta pentru ca este pentru prima oara când telescopul Spitzer a fost folosit pentru a masura paralaxa (unghi format de doua drepte care ating centrul unui obiect cosmic, pornind una din centrul Pamântului si cealalta din locul unde se afla observatorul) unei planete vizibile printr-un efect de microlentila gravitationala”, conform lui Yee.
Pâna acum, cu ajutorul efectului de microlentila gravitationala, astronomii au identificat aproximativ 30 de exoplanete aflate pe orbitele unor stele din zona centrala a Caii Lactee, zona în care se afla stele foarte batrâne, nori de gaz si praf cosmic. Cea mai îndepartata exoplaneta descoperita pâna în prezent se afla la aproximativ 25.000 de ani-lumina distanta, în zona centrala a galaxiei noastre. Deocamdata nu a fost descoperita nicio exoplaneta în afara galaxiei noastre, care ar avea un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumina.
În acest domeniu, astronomii se afla la început de drum. Astronomii spera, însa, sa înteleaga mai bine modul în care sunt distribuite planetele în Calea Lactee, dar si sa adune suficient de multe informatii despre cele mai îndepartate planete pentru a le putea compara cu cele mai apropiate de Pamânt. Pâna în prezent, telescopul orbital Kepler a descoperit peste 1.000 de exoplanete mai apropiate de Pamânt. „Am vrea sa aflam daca în zona centrala a galaxiei se formeaza planete în mod similar celui în care se formeaza aici, la periferia galactica, unde a fost descoperita majoritatea covârsitoare a planetelor”, a sustinut un alt participant la studiu, Dr. Andrew Gould, profesor de matematica si fizica la Universitatea de Stat din Ohio. Telescopul Spitzer urmeaza sa observe peste 120 de astfel de fenomene de microlentila gravitationala în cursul acestei veri, ceea ce ar putea duce la descoperirea unor exoplanete chiar si mai îndepartate.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii