Lumina care trece prin pereti

          Teoretic, particulele luminoase nu pot traversa zidurile, pentru ca se întâmpla ceva similar cu..

          Teoretic, particulele luminoase nu pot traversa zidurile, pentru ca se întâmpla ceva similar cu… fuga pisicii flamânde dupa soarecele speriat: se opreste în fata gaurii micii rozatoare, pradatorul fiind prea mare ca sa poata intra. Mai exact, fotonii nu ar avea cum sa treaca prin orificii având raza mai mica decât lungimea lor de unda (l.u.), respectiv decât culoarea lor. De exemplu, acolo unde lumina albastra (500 nanometri l.u) se propaga, lumina rosie (800 nanometri l.u.) capituleaza. Exemplele pot continua, totusi iata ca teoria a fost recent contestata de o realizare practica. Deocamdata, în laborator, dar cu perspective extraordinare.
          
          MAGIA IMPOSIBILULUI e ilustrata într-o maniera mai mult decât spectaculoasa de fizicianul-chimist Thomas Ebbesen si de colegul sau Henri Lezec, de la Universitatea Strasbourg: materiale strabatute de fotoni de pâna la zece ori mai „grosi” decât gaurile prin care trec. Dar bunul nostru simt ne spune ca e imposibil, nu-i asa? Nu si atunci când e vorba despre aur si argint. Legatura cu metalele pretioase consta în faptul ca experimentele cercetatorilor francezi implica asemenea materiale, perforate la distante egale între ele si dimensiunile gaurilor apropiate de lungimea de unda a fotonilor.
          
          EFECTELE INSOLITE ale demonstratiei sunt în numar de trei! 1 – fotonii trec, în ciuda „interdictiei”; 2 – la iesire, fasciculul nu este difractat, cum se întâmpla în mod normal; 3 – la iesire, lumina este mai puternica decât la intrare. Secretul fenomenului consta în dimensiunile gaurilor si distantele dintre ele, ca si în natura materialului folosit. Acesta trebuie sa aiba electroni liberi la suprafata, ei oscilând ca valurile pe oglinda unui lac si antrenând astfel fotonii catre gaura, la intrare, apoi îi ajuta sa se risipeasca de partea opusa a placii, la iesire.
          
          A PATRA BIZARERIE continua (dar nu încheie) lista efectelor: schimbarea directiei fasciculului transmis, în functie de lungimea de unda ce loveste placa. De pilda, lumina albastra iese perpendicular pe material, în timp ce lumina rosie iese sub un unghi de 30o. Si, parca pentru a demonstra uluitoarea deschidere a acestei descoperiri, alti cercetatori – din Tarile de Jos – au descoperit al cincilea efect ciudat: „strapungerea” placii metalice nu perturba fenomenul de intricatie cuantica (fenomen prin care doi fotoni trimisi în directii diferite îsi „comunica” reciproc cele mai mici perturbatii, ce îi afecteaza, chiar daca ei se afla la distanta mare).
          
          POSIBILITATI NELIMITATE s-au deschis în diverse domenii, o data cu descoperirea celor doi cercetatori francezi. În nanotehnologii, se pot realiza gravuri foarte mici pe circuite integrate care, cu cât sunt mai fine, cu atât fac aparatura mai performanta. De asemenea, memoria optica se poate îmbogati considerabil, iar lectorii optici pentru CD si DVD devin mult mai eficace si mai usor de fabricat. Al patrulea efect ofera posibilitatea controlului, a selectiei si a directionarii informatiilor prin circuitele optice într-o maniera mult ameliorata si eficienta. În ce priveste amintitul efect asupra intricatiei, acesta permite dezvoltarea spectaculoasa a ordinatoarelor cuantice, capabile sa lucreze cu cel putin doua stari simultan si mult mai eficace decât computerele clasice. Si când te gândesti ca toate aceste detalii senzationale au pornit de la o descoperire întâmplatoare, a carei dezvoltare i-a fost interzisa lui Ebbesen, de catre patronii sai, acum 13 ani!…