De la anul 2021 se asteptau multe lucruri spectaculoase, dar pandemia de Covid-19 din 2020 a dat toate prioritatile peste cap. Acum, cea mai mare asteptare este campania de vaccinare anti-Covid-19, dar nici alte preocupari nu sunt uitate.
Distribuirea vaccinului anti-Covid-19, vazut ca un panaceu al noului deceniu este bine orchestrata, chiar daca, in surdina, se aud si intrebari despre eficacitate si riscuri ca sa nu mai vorbim despre punerea in vanzare pe „repede inainte” a unui vaccin care n-a apucat sa fie testat cu temeinicie in privinta efectelor secundare asupra oamenilor vaccinati.
Pe agenda Forumului Economic de la Davos, din 25-29 ianuarie 2021 sunt o multime de subiecte de interes global, intr-o paradigma noua, si asta deoarece, dupa cum se afirma in program, „pandemia COVID-19 a demonstrat ca nici o institutie sau persoana individuala nu poate aborda provocarile economice, de mediu, sociale si tehnologice ale lumii noastre complexe, interdependente”.
In aceasta lumina este vazuta si preocuparea oamenilor de stiinta pentru eliminarea factorilor raspunzatori de modificarile climatice ai caror martori suntem de aproape un deceniu.
Una din actiunile promovate in ultimul timp este refacerea „plamanilor planetei”, afectati dramatic de emisiile de carbon tot mai ridicate, prin actiunea de plantare a copacilor. Plantarea unui miliard de copaci este o actiune menita a contribui la stocarea cantitatilor nedorite de carbon. Dar este plantarea copacilor singura solutie a problemei? Evident ca nu.
O solutie mult mai hotarata si mai eficienta este stoparea sau reducerea cantitatilor de carbon emise in atmosfera, la scara globala. Insa, intrebarea esentiala este: putem noi elimina vreodata suficient carbon din atmosfera pentru a stopa schimbarile climatice? Este raspunsul pe care incearca sa-l ofere un articol postat pe LiveScience.
Natura a inzestrat planeta noastra cu mai multi „bureti” gigantici sau absorbanti de carbon, care pot ajuta oamenii sa lupte impotriva schimbarilor climatice. Acesti bureti naturali, precum si cei produsi de om, pot contribui la eliminarea carbonului, indepartandu-l eficient din atmosfera.
In ultimii doi ani, Sabine Fuss cauta aceste raspunsuri convingatoare. Economist la Berlin, Fuss conduce un grup de cercetare al Institutului de Cercetare Mercator referitor la Aspecte Globale si Schimbari Climatice si a facut parte din grupul interguvernamental original privind schimbarile climatice (IPCC), infiintat de Natiunile Unite pentru a evalua stiinta, riscurile si impactul incalzirii globale asupra planetei.
Dupa raportul din 2018 al comisiei si noul obiectiv al Acordului de la Paris de a mentine incalzirea globala la 2,7 grade Fahrenheit (1,5 grade Celsius) sau mai putin, dezideratul lui Fuss a fost sa analizeze care ar putea fi cele mai promitatoare si mai fezabile strategii de eliminare a carbonului din atmosfera.
Impadurirea si reimpadurirea, adica plantarea si replantarea padurilor, sunt „chiuvete de carbon” naturale bine cunoscute.
„Chiuvetele de carbon” sunt sisteme naturale care aspira si stocheaza bioxidul de carbon din atmosfera, printre acestea numarandu-se plantele, oceanul si solul. Padurile intinse pot retine bioxidul de carbon cu efect de sera (CO2) din atmosfera si elimina in atmosfera oxigen, prin cunoscutul proces de fotosinteza.
Potrivit unui studiu din 2019 publicat in revista Science, plantarea unui trilion de copaci ar putea duce la stocarea a aproximativ 225 miliarde de tone (205 miliarde de tone metrice) de carbon, sau aproximativ doua treimi din carbonul eliberat de oameni in atmosfera de la inceputul Revolutiei Industriale.
Gestionarea terenurilor agricole este o alta abordare de eliminare a carbonului pe cale naturala, cu un risc relativ scazut, solutia fiind deja testata, dupa cum mentioneaza Jane Zelikova, ecologist si cercetator sef la Carbon 180, o organizatie nonprofit care pledeaza pentru strategii de eliminare a carbonului in SUA. Practici precum pasunatul prin rotatie, aratul redus si rotatia culturilor cresc aportul de carbon pentru fotosinteza, acesta fiind stocat in cele din urma in tesuturile radacinii si descompus in sol.
Academia Nationala de Stiinte a constatat ca stocarea carbonului in sol a fost suficienta pentru a compensa pana la 10 la suta din emisiile nete anuale americane, sau aproximativ 632 milioane tone (574 milioane tone metrice) de CO2, la un cost redus.
Dar eliminarea carbonului pe cale naturala, cum ar fi plantarea si replantarea padurilor, poate intra in conflict cu alte industrii, cum ar fi productia de alimente, a spus Fuss. La scara larga, aceste strategii naturale necesita mai mult teren, de multe ori teren deja utilizat.
Cam atat in privinta strategiilor naturale. Dimpotriva, cred unii cercetatori, abordarile bazate pe tehnologie in vederea eliminarii carbonului sunt cruciale. O asemenea tehnologie are in vedere captarea directa a aerului si stocarea carbonului, de exemplu. Este vorba despre un proces chimic care extrage bioxidul de carbon din aer si il fixeaza in filtre. Cand filtrul este incalzit, CO2 poate fi captat si apoi injectat in sol.
In prezent, exista 15 fabrici de captare directa a aerului la nivel mondial, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie. Exista, de asemenea, bioenergie cu captare de carbon. Aceasta metoda presupune folosirea plantelelor si copacilor drept „chiuvete de carbon”, iar apoi materialul organic este ars pentru a produce caldura sau combustibil cunoscut sub numele de bioenergie. In timpul arderii, emisiile de carbon sunt capturate si stocate in subteran.
O alta posibilitate de captare a carbonului implica mineralizarea. In acest proces, rocile sunt folosite pentru a reactiona chimic cu CO2 si a cristaliza. Ulterior, CO2 mineralizat este stocat in subteran. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste solutii tehnologice nu a fost implementata la scara larga. Sunt extrem de scumpe, cu estimari de pana la 400 dolari pe tona de CO2 eliminat si fiecare necesita inca o multime de cercetari si sprijin financiar inainte de a fi implementate.
In opinia cercetatoarei Jane Zelikova, SUA este un bun exemplu al modului in care un cocktail de solutii de indepartare a carbonului ar putea functiona impreuna. Conform acesteia, „gestionarea terenurilor ar putea fi folosita in Midwestul agricol, rocile bazaltice din nord-vestul Pacificului fiind excelente pentru mineralizare; iar campurile petroliere din sud-vest sunt deja pregatite cu tehnologia potrivita si muncitori calificati pentru stocarea subterana a carbonului.
In cele din urma, fiecare tara va trebui sa isi alcatuiasca propriul portofoliu unic de strategii de eliminare a CO2.
Cercetarile sale au aratat ca impadurirea si reimpadurirea vor fi cele mai productive in regiunile tropicale, in timp ce diferentele de radiatii solare in latitudinile mai nordice cu mai mult albedo (raportul dintre intensitatea luminii radiate si intensitatea luminii primite) inseamna ca aceste tari vor putea investi in tehnologii cum ar fi captarea carbonului si extragerea biomasei.
Ideea care se desprinde este ca nevoia de implementare a acestor solutii este iminenta. Cantitatea de CO2 pe care o pot emite oamenii inainte ca temperatura globala sa creasca cu 1,5ºC peste nivelurile erei preindustriale, este de aproximativ 300 de gigatone de CO2, a amintit Sabine Fuss. „In ultimii ani, am emis 40 de gigatone”, a spus cercetatoarea, altfel spus, au mai ramas doar cativa ani pana a se ajunge la acel nivel.
Pe baza unui model climatic, autorii unui studiu recent, publicat in Scientific Reports sustin ca, „chiar daca oprim emiterea completa de gaze cu efect de sera, temperaturile globale vor fi cu 3ºC mai calde si nivelul marii cu 3 metri mai ridicat pana in anul 2500, in comparatie cu anul 1850”. Pentru a inversa efectele schimbarilor climatice, 33 gigatone din gazele cu efect de sera existente ar trebui eliminate in acest an si in fiecare an de acum inainte, sunt de parere cercetatorii.
Cu toate acestea, realitatea este ca aceste abordari nu sunt gata si nu exista un consens cu privire la cat ne vor costa. Exista un consens in randul oamenilor de stiinta cu privire la urmatorul pas: trebuie sa oprim imediat emisiile. Dar, „intrucat emisiile sunt incorporate in viata si infrastructura noastra de zi cu zi”, a spus Fuss, „eliminarea (carbonului) devine o preocupare tot mai importanta”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii