93 de scrisori de dragoste Eminescu-Veronica Micle

          Autentice sau contrafacute?
          
           Într-un stil à l’americaine, la Uniunea Scriitorilor din România a fost lansata cu doua saptamâni în urma o incitanta lucrare tiparita sub egida Editurii Polirom din Iasi si intitulata Dulcea mea Doamna, Eminul meu iubit, volum care contine, printre altele, si reproducerea a 93 de scrisori inedite scrise de Eminescu catre Veronica Micle, între anii 1879 si 1882.
           Desi secretul acestor scrisori a fost tinut cu strasnicie, sincer sa fiu n-am înteles de ce, lansarea cartii s-a facut cu tam-tam, Nicolae Manolescu, Mircea Mihaies si Ioan Bogdan Lefter jurând cu mâna pe inima ca e un eveniment epocal, pentru a-i îndemna pe cei prezenti la lansare, în final, sa nu pregete sa cumpere în cât mai multe exemplare cartea tiparita la Polirom, în ciuda pretului piperat.

          Autentice sau contrafacute?
          
           Într-un stil à l’americaine, la Uniunea Scriitorilor din România a fost lansata cu doua saptamâni în urma o incitanta lucrare tiparita sub egida Editurii Polirom din Iasi si intitulata Dulcea mea Doamna, Eminul meu iubit, volum care contine, printre altele, si reproducerea a 93 de scrisori inedite scrise de Eminescu catre Veronica Micle, între anii 1879 si 1882.
           Desi secretul acestor scrisori a fost tinut cu strasnicie, sincer sa fiu n-am înteles de ce, lansarea cartii s-a facut cu tam-tam, Nicolae Manolescu, Mircea Mihaies si Ioan Bogdan Lefter jurând cu mâna pe inima ca e un eveniment epocal, pentru a-i îndemna pe cei prezenti la lansare, în final, sa nu pregete sa cumpere în cât mai multe exemplare cartea tiparita la Polirom, în ciuda pretului piperat. Actionând ca niste veritabili agenti de marketing ai editurii amintite, criticii nostri literari, nefiind nici eminescologi, nici cercetatori stiintifici, s-au entuziasmat ca niste studenti filologi din anul I în fata acestor scrisori inedite, sosite pe cai curioase tocmai din America, sub forma unor banale scanari (si atât!) dupa niste originale ramase învaluite în mister si înca nevazute de vreun cercetator român. Lucrul de neînteles pentru orice intelectual serios fiind acela ca aluviunile sentimentale au excedat aparatul critic obiectiv. S-a vorbit despre un eveniment epocal, ba chiar milenar, despre o noua lumina aruncata asupra povestii de iubire dintre Veronica si Eminescu, despre o noua întelegere asupra poeziei lui Eminescu. Deja s-a creat o polemica glumeata pe marginea ideii daca aceste scrisori trebuiau publicate sau nu. Printre protagonisti, Nicolae Manolescu si Laurentiu Ulici, primul învinuindu-l pe cel din urma ca este un detractor al lui Eminescu pentru opinia nevinovata a acestuia conform careia aceste scrisori nu trebuia sa vada lumina tiparului. Controversa, în opinia mea, cea esentiala, este una singura, si priveste autenticitatea acestor scrisori. Revista Observator cultural a consacrat doua pagini evenimentului, în care s-au emis pareri diverse, dar nici urma de îndoiala intelectualului în fata grozaviei unei asemenea descoperiri. Pentru ca nu e vorba despre doua-trei scrisori ratacite, ci de 93! Orice universitar se poate întreba în primul rând de un singur lucru: sunt acestea autentice sau doar niste contrafaceri? Nu de alta, dar eminescologii (în editia începuta de Perpessicius si continuata de Vatamaniuc sunt publicate doar 14 scrisori autentice) stiu ca vreo 5 scrisori eminesciene au fost contrafacute de Octav Minar. În cazul acestor 93 de scrisori cine vine sa autentifice scrisorile sau sa identifice falsurile? Deocamdata nimeni, atâta vreme cât nimeni din România, ma refer la specialisti, nu a vazut originalele celor 93 de scrisori. Nimeni n-a aflat cum au ajuns toate scrisorile, si ale Veronicai si ale lui Eminescu la aceeasi persoana enigmatica apartinând familiei Veronicai. Familie ce a tinut sub obroc scrisorile lui Eminescu mai bine de 120 de ani de la scrierea lor! Si apoi, brusc, prin grija unei doamne din America, Christina Zarifopol Ilias, niste cópii au aparut la Bucuresti tocmai în Anul Eminescu într-o carte si nu la Biblioteca Academiei. Si mai curioasa este atitudinea universitarilor care au facut tam-tam în jurul acestor scrisori cu atât mai mult cu cât, atunci când s-a anuntat descoperirea unor lucrari apartinând lui Constantin Brâncusi, tot ei au fost aceia care au pus la îndoiala (în mod corect) autenticitatea acelor sculpturi. Ramân la parerea ca originalele trebuie aduse la Bucuresti, daca nu toate, macar câteva scrisori din cele 93, cercetatorii sa le autentifice fara drept de tagada si de-abia din acel moment cred ca se va putea vorbi despre importanta de netagaduit a acestei descoperiri epocale. Si din acel moment al adevarului poate porni toata reevaluarea povestii de iubire dintre Veronica Micle si Eminescu si a personalitatii celui care este poetul nostru national.