ADN, la semicentenar

          Se implineste, iata, o jumatate de veac, de când tânarul student in biologie James Watson, impreuna cu mai vârstnicul biochimist-matematician Francis Crick, a intrat, jubilând, in cârciuma „Eagle”, din Cambridge, strigând: „Am descoperit secretul vietii!”.
          Si chiar il descoperisera, scrie, cu o larga acolada, revista „TIME”.

          Se implineste, iata, o jumatate de veac, de când tânarul student in biologie James Watson, impreuna cu mai vârstnicul biochimist-matematician Francis Crick, a intrat, jubilând, in cârciuma „Eagle”, din Cambridge, strigând: „Am descoperit secretul vietii!”.
          Si chiar il descoperisera, scrie, cu o larga acolada, revista „TIME”. Este vorba, cum stim bine acum, de construirea unui model, in dubla spirala, a ceea ce poarta numele de acid dezoxiribonucleic, molecula vietii, cea care se gaseste in orice celula. Pe secventele numite gene si cromozomi, afirma ei, se gasesc combinatiile a patru caramizi fundamentale, niste proteine numite citozina, adenina, tinina si guanina, iar aceste combinatii sunt chiar esenta vietii! Acolo, pe dubla spirala, se pot citi ca intr-un glob de cristal, calitatile si defectele fapturii vii studiate, se poate afla care sunt riscurile metabolice care o pândesc si cât de lunga ii va fi viata. Acolo, in centrul acestei fantastice molecule se afla, poate, Dumnezeu, constructorul Viului, al intregului regn vegetal si animal.
          Watson si Crick n-au scos descoperirea lor din mâneca, pur si simplu. Mendel si Morgan adusesera primele observatii, fizicianul Schrödinger formulase uluitoare perceptii asupra naturii vietii, ca depozit si transportor de informatie, apoi britanicul Fred Griffith, americanul Oswald Avery si, mai târziu, londonezii Maurice Wilkins si Rosalind Franklin au adus contributii substantiale la stiinta geneticii. Pentru explozie era insa nevoie de curaj. Tânarul Watson s-a asociat cu originalul Crick si, folosind o entitate matematica numita functia Bessel, are curajul sa potriveasca, cu degetele, siruri de cromozomi, pâna când ceata se risipeste iar mecanismul face un clic!, care va reverbera peste mari si oceane si peste ani, secole si milenii.
          Urmeaza: identificarea primei anomalii cromozomiene (sindromul Down, in 1959), descoperirea acidului ribonucleic-mesager (ARN-m, un fel de „fabricant” de celule), identificarea primilor 64 tripleti ai codului genetic pentru proteine (dr. Marshall Niromberg, 1961), izolarea primei gene (un segment de ADN bacterial, 1969), apoi sintetizarea primei gene (la Universitatea din Wisconsin, in 1970), prima „demascare” a unor gene cauzatoare de cancer (intr-un virus, 1972), prima actiune de „inginerie genetica” (inserarea unei gene de broasca in ADN-ul unei bacterii, 1973), infiintarea primei companii de genetica (Genentech, 1976), clonarea genei pentru insulina umana (1978), primul medicament prelucrat genetic (insulina, produsa de o bacterie, in 1982), lamurirea faptului ca „amprenta genetica” este diferita, de la o persoana la alta (1984), descoperirea telomerazei (o enzima care „masoara” viata celulei, 1984), secventa genetica a temutului virus HIV (1985), deslusirea, in trecutul omenirii, a unei „Ere mitocondrice” (1987), primul brevet genetic (Universitatea Harward), pentru metoda de prelucrare a unei gene (pe care o transforma intr-un medicament, 1988), demararea proiectului de cercetare a hartii genomului uman („The Human Genome Project”, in 1990, cu James Watson in frunte), clonarea unui embrion uman (1993), apoi a oitei Dolly (1997), „construirea” unui soi de orez auriu (mixat cu beta caroten, 1999), anuntul incheierii cartarii genomului uman (o companie privata, a lui Craig Venter si Francis Collins, „concurenti” ai echipei oficiale, in 2000), o pisica clonata – si incheiem inventarul cu dubiosul anunt al primului bebelus clonat (2002)…
          …Si, de aici, mai departe? Imi este greu sa incerc o prognoza. Stiu insa, sigur, ca atunci când ucenicii vrajitori care sunt savantii dau la o parte perdeaua de pe o fereastra deschisa spre un nou orizont, toata specia Homo sapiens se napusteste spre necunoscut, roasa de curiozitate si gata sa culeaga ce poame va gasi in fara de sfârsit pomul cunoasterii.