Airbus-ul gigant

          Este vorba de o uriasa afacere ultrainteligenta europeana de înalta tehnologie – care se poate constitui într-unul din semnalele anuntând aceasta mare putere din viitor, care poate fi Uniunea Europeana a anilor 2010. „Airbus A 380” – caci despre el va fi vorba în rândurile urmatoare – îsi are radacinile în raposatul „Proiect Concorde”.

          Este vorba de o uriasa afacere ultrainteligenta europeana de înalta tehnologie – care se poate constitui într-unul din semnalele anuntând aceasta mare putere din viitor, care poate fi Uniunea Europeana a anilor 2010. „Airbus A 380” – caci despre el va fi vorba în rândurile urmatoare – îsi are radacinile în raposatul „Proiect Concorde”.
          „Concorde”, zburând maiestuos si amenintator peste Atlantic, s-a dovedit a fi si un excelent element de decor, distragând atentia celor de la „Boeing”.
          Istoria masinariei zburatoare „Airbus A380” a început prin anii ’80, atunci când la cârma companiei „Airbus Industrie” se afla inginerul Jean Pierson. El a pornit de la ideea ca traficul mondial aerian creste constant cu 5% pe an, ca marile aeroporturi ale lumii (New York, Londra, Paris, Sidney) ajunsesera deja la saturatie si – mai ales – ca „Boeing” nu dadea semn ca vrea sa-si înnoiasca flotila de „supergrei”, „B747” parând a-i multumi pe inginerii aeronauti din Lumea Noua. Dupa ani de aventuri tehnologice inginerii europeni primesc, în sfârsit, aprobarea (prin consens), si o data cu aceasta, prima investitie: 600 milioane dolari, pentru o perioada de 5 ani. Era anul 1998, momentul este urmat de doua hotarâri importante: realizarea unei diviziuni a muncii între participantii la proiect (Franta, Germania, Marea Britanie, Spania) si declansarea unei gigantice actiuni de marketing (consultarea marilor companii aeriene – AirFrance, KLM, United Airlines dar si a celor cu greutate din Asia si Australia – Emirates, Singapore Airlines, Qantas – si a organismelor internationale ale aeronauticii; confruntare cu parametrii de spatiu, orar, ecologici ai marelor aeroporturi; comenzi catre motoristii de frunte ai lumii – Rolls Royce, General Electric (american!), Pratt & Whitney (idem) – si fireste, cu marile banci ale lumii, pentru a fi siguri ca proiectul se poate dezvolta). La ce s-a ajuns, dupa alti 6 ani: la un aparat de zbor lung cât un teren de fotbal (79,8 metri), cu aripi imense (845 m2), înalt cât o casa cu 8 etaje (24,1 m), cântarind cam cât Statia Spatiala Internationala de deasupra capetelor noastre (590 tone), cu raza de actiune de 14.400 kilometri (mai mult de o treime din Ecuatorul planetei) si capabil sa ia la bord fie 555 pasageri (în varianta pasager relaxat), fie 800 (în varianta economic la sânge)… Adica populatia unui sat mai mare, a unei comune (care, amintesc, are la „bord” post de politie, scoala, gradinita, dispensar, Primarie – pe care „A380” nu le are…).
          Primul exemplar este deja gata, în partile lui componente, care au fost realizate astfel: fuselajul în Germania (lucrat, pe subansambluri, la Nordenham, Stade, Hamburg, Varel, Breme), aripile în Marea Britaneie (Broughton, Mostyn, Filton), ampenajul în Spania (Cadix, Puerto Real, Illescas, Getafe), carlinga în Franta (St. Nazaire, Nantes, Panillaee, Langon), tot în Hexagon urmând a se face si asamblarea finala – la Toulouse, orasul marilor legende Mermoz si St. Exupery.
          Primul exemplar, va spuneam, se afla la Toulouse, într-un gigantic hangar, de fapt, un complex de uzine, ateliere si laboratoare, santier de 250.000 m2, în valoare de 10,7 miliarde dolari, în care lucreaza 6400 de ingineri de toate nationalitatile si etniile, probabil cei mai performanti din câti are astazi industria aeronautica. Aceasta uriasa pasare de metal si materiale compozite nu va zbura ci va fi spus tuturor testelor posbile, pentru a-si dovedi fiabilitatea. Al doilea exemplar se va vinde, contra sumei de 270.000.000 dolari si, bineînteles, va zbura pe una din rutele de mare distanta (probabil spre un oras din Asia), la începutul anului viitor. Alte 129 Airbus-uri „A380”, vândute înainte de fabricarea lor, îl vor urma. În 2-3 ani, spun specialistii aeronautici în marketing, Concord-ul va fi razbunat: dupa 305 aeronave „Airbus” clasice, vândute în 2003 – an când „Boeing” a fost depasit pentru prima oara în istorie (doar 209 aparate vândute) – momentul când cel de-al 250 aparat „Airbus 380” va fi vândut va însemna o mare victorie a transportatorilor aerieni europeni. Si una dintre demonstratiile ca o superputere inteligenta si pasnica se deseneaza pe orizontul anilor 2010.