Cum spuneam si în alt episod, Hernán Cortés a stiut sa transforme un handicap cultural într-o calitate razboinica: nu cunostea mai nimic despre istoria si cultura celor pe care voia sa-i supuna, dar instinctul l-a facut sa gaseasca cea mai simpla modalitate de a cuceri Mexicul. Si aceasta strategie simpla si geniala, folosita si azi, dupa aproape 500 de ani cu aceeasi eficienta, consta în alierea cu inamicii celui pe care vrei sa-l distrugi, lucru pe care Cortés l-a aplicat fara întarziere.
Acesti viitori aliati ai conchistadorilor spanioli erau inamici mai vechi ai aztecilor, e vorba despre triburile razboinice vecine capitalei Tenochtitlán, cum erau triburile Tepanecas, stransi în fortareata din Azcapotzalco si condusi de un sef pe nume Tezozómoc. Acesta nu avea sa înghita usor înfrangerea suferita în 1428, cand suveranul Itzcoatl, în fruntea unei Triple Aliante în care atrasese Texcoco si Tacuba, îi spulberase razboinicii si impusese legile cele noi.
Tenochtitlán înflorea, se afla în plina expansiune si asa l-a gasit Cortés în 1519 cand a intrat cu trupele sale obosite, cautand cu privirea templul împaratului Moctezuma II unde urmau sa se desfasoare negocierile: un oras lacustru, cu canale si strazi la poalele vulcanilor, cocotat la 2.240 metri altitudine, si nu un oras oarecare, ci, în pofida ignorantei lui, unul dintre cele mai mari si mai frumoase orase din lume, cu o populatie de peste 300.000 de suflete. Din pacate, calitatile acestui oras aveau sa se naruie sub sabia si focul aventurierului Hernán Cortés, hotarat sa intre în istorie pe usa din fata.
Bogatiile Lumii Noi descoperite cu doar cateva decenii înainte de Cristofor Columb atrageau ca un magnet, cum de altfel îl interesau si pe regele Carol Qvintul. Interesant de observat ca în afara de aliatii razboinici pe care i-a gasit „în teren”, Cortés s-a folosit si de serviciile unor „tehnicieni”, buni cunoscatori ai locului. Unul dintre acestia era Jerónimo de Aguilar, un fost naufragiat de pe insula Cozumel care stia ca la carte coastele Yucatanului. Altul a fost un anume Bernal Díaz del Castillo care avea sa devina cronicarul si apoi scriitorul cuceririi spaniole. În fine, un al treilea om esential în echipa lui Cortés, aflat în drumul sau catre inima Imperiului aztec, capitala Tenochtitlán, era o femeie.
Femeile au avut rolul lor hotarator în istorie, acesta este un truism. Unele au declansat razboaie, altele au stiut sa aduca pacea. Femeia care l-a însotit pe Hernán Cortés în periplul sau mexican era o tanara prizoniera azteca devenita sclava, pe care indienii din statul Tabasco o cedasera negustorilor maya si pe care o chema Dona Marina „Malintzin”, ultimul nume fiind sinonim cu „tradator”.
Desi aceasta Marina, care apare si în ilustratii ale vremii, nu avea ce mari secrete sa tradeze, ea a primit aceasta „porecla” pentru ca i-a servit lui Cortés ca traducatoare si interpreta pe pamantul ei, cel care urma sa cada în mainile spaniolilor. Ba, pe deasupra, i-a mai fost si amanta, ceea ce nu constituia o abdicare prea mare, cu atat mai mult cu cat ea avea sa fie o deschizatoare de drumuri a vremurilor moderne în care femeile au tradat dupa ce în prealabil au trecut si prin patul celor care le angajasera.
Între timp, visele de îmbogatire ale lui Cortés prindeau aripi, mai ales dupa ce trimisi ai împaratului Moctezuma II îl întampinase cu coroane din pene de pasari Quetzal, bijuterii si mai ales cu aur. Asa ca, avand drept far visul despre tara bogata pe care îl cauta cu încapatanare, pe 16 august 1519 Cortés si-a îndreptat mica lui armata spre Tenochtitlán-Mexico.
Pe 23 septembrie ajungea în Tlaxcala, o regiune care se împotrivea birurilor aztece si înca nesupusa de Moctezuma II, un bun prilej pentru comandantul Hernán Cortés de a pune la punct o alianta razboinica si a-si întari, în acest fel, razleata sa armata. Si dupa un mars istovitor, peste munti de 4.000 metri altitudine, priviti de vulcani înalti de 5.000 m, Cortés ajunge în valea Anáhuac dominata de oglinda stralucitoare a lacului Texcoco. Iar în centru, asezat pe ape, un oras magnific dominat de uriasa piramida „Teocalli”: era Tenochtitlán. Orasul care trebuia distrus! (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii