Ce vraji a mai facut Justin Capra

  O convorbire cu Justin Capra – nume de legenda printre inventatorii români – este aproape un proces de redescoperire a memoriei. Firesc, dupa peste patru decenii de când este prezent cu ideile sale „trasnite” la mai toate manifestarile de amploare ale inventatorilor.
  O convorbire cu Justin Capra – nume de legenda printre inventatorii români – este aproape un proces de redescoperire a memoriei. Firesc, dupa peste patru decenii de când este prezent cu ideile sale „trasnite” la mai toate manifestarile de amploare ale inventatorilor. Într-un fel, creatiile sale ar putea servi (si servesc!) oricând drept material didactic pentru orice curs de inventica, fiind exemplare pentru modul de abordare a unei probleme, a oricarei probleme, pentru a ajunge la o solutie. Uneori, solutia se dovedeste a fi o inventie. Astazi, în curtea în care-si are atelierul, se poate zari o motoreta, inscriptionata „Made by Justin Capra”. Aveam sa aflu ca va fi o motoreta electrica, acum în lucru, pe care o va echipa cu acumulatori VARTA. Cunoscuta firma a gasit, gândind negustoreste, ca ar fi o buna reclama pentru produsele sale daca Justin Capra i-ar folosi acumulatorii. Dar noutatea motoretei o va aduce motorul, un motor brevetat ca inventie, care l-a si facut sa se apuce de aceasta motoreta – a noua pe care o realizeaza de când s-a apucat de mesterit masini în regie proprie. Motorul, respectiv inventarea acestuia, nu-i apartine, fiindu-i oferit de un inginer pe nume Mircea Stanciu, el însusi inventator. Cum l-a întâlnit? Pai, l-a întâlnit, „ca doar nebunii se gasesc între ei” – zice. E un motor care-si variaza turatia si puterea nedisipativ, adica fara reostat sau tiristori, deci mult mai economic… În mare, asta am înteles dupa o discutie de aproape trei ore cu inventatorul Justin Capra, discutie din care ofer cititorilor câteva fragmente.    
     „Românii – cel mai inventiv popor” u Poporul român cred ca este cel mai inventiv popor. E un popor de oameni saraci într-o tara bogata. Saracia e si un avantaj, ca te obliga sa optimizezi. De aia românul are geniul improvizatiei… Dar România este o tara plina de bogatii lasate de Dumnezeu pe acest pamânt. Si de aceea românul risipeste usor, nu da atâta atentie acumularii. Nu ca japonezul, care trebuie sa cumpere totul, neavând nicideunele, chivernisind si chibzuind toate lucrurile. „Sa te apuci sa faci ce fac toti, e pierdere de timp…” u Nu cred ca am descoperit mare lucru… Descoperirile mele sunt… ca am pus cap la cap niste lucruri… Am brevetat câteva, am vreo 30 de brevete de inventie si înca vreo 30 de inovatii, dar în fapt nu m-a interesat brevetarea, ci sa fac câte ceva care sa fie altceva decât ce stia toata lumea sa faca. Pentru ca e pierdere de timp sa te apuci sa faci ce face toata lumea. u Sa iau un exemplu: Am gândit o masina fara caroserie, mai bine zis cu o caroserie din aer. Are o fanta care arunca un jet ce se întinde ca o perdea si creeaza si propulsie. Am realizat numai o macheta, nu o masina cu care sa circul, dar am încercat-o si pe ploaie, si pe vânt, si nu patrundea nici o picatura si era si cald „înauntru”. Era o idee, am vrut sa vad daca merge, si… merge. Am brevetat-o, sa fie, acolo.Cum a contrazis Justin Capra Academia u Cu aparatele astea de zbor a fost totdeauna o întreaga poveste… Ca, cica, n-ar avea baza stiintifica. Pai, daca am realizat sapte aparate pe care le-am si încercat si nu mi-am rupt gâtul, înseamna ori ca eu am un gât foarte tare, ori ca sunt bune. u Uite rucsacul zburator cu reactie. L-am prezentat la Academie în 1956 si mi-au zis ca nu se poate face… Totusi, în 1958 am obtinut pentru el brevet de inventie. În 1962 au brevetat asa ceva si americanii si de atunci ei îl tot folosesc. Nu stiu daca este la fel cu al meu, nu stiu decât ca al meu era negru si al lor e gri. Altceva nu stiu despre brevetul lor si nici nu m-a interesat… u Uite, aici, si desenele aerodinei cu decolare si aterizare verticala (un fel de farfurie zburatoare – nota M.G.) am realizat-o în proportie de 80 la suta. Apoi au venit autoritatile, militia, ma rog… Am fost obligat sa o transport lânga turnul de parasutism. Dupa un an de zile s-a furat de pe ea cam tot ceea ce se putea fura. Acum e la Muzeul aviatiei. Daca a zburat? A zburat, aici, în curte, vreo jumatate de metru, înainte de a mi-o lua. u Mie nu-mi place ceva ce-i clasic. Pierdem vremea. Sa luam rucsacul zburator. Sau mai bine ma gândesc la aparatul de zbor cu aripi toroidale fluide.    
     N-am reusit sa zbor cu el. A zburat numai ca macheta. Când am început sa fac un aparat cu doua locuri, au venit vecinii, au anuntat autoritatile ca fac nu stiu ce aparate, a venit militia economica, iarasi securitatea… Asa ca am întrerupt lucrul. L-am brevetat însa sub numele de „sistem de sustentatie cu aripi fluide permeabile”. Pe urma am aflat ca a încercat asa ceva si o firma americana. Nu stiu amanunte despre brevetul lor, nu m-a interesat. u Singura „prostie” pe care am facut-o în aviatie, adica ceva clasic, a fost un elicopter care nu aducea nimic nou. Numai ca împreuna cu scaunul, cu motorul, cu combustibilul, cu totul cântarea 36 kg. E un fel de elicopter de pus în spate, cu doua rotoare. Si acesta e la muzeu acum.Exista totusi speranta?u Adevarul este ca în ultima vreme aparatele portabile de zbor pe care le-am realizat acum 40 de ani au început sa stârneasca interesul si la noi. Am fost contactat sa ma întrebe daca se pot face în serie, aduse „la zi”. Pai, de putut se pot face, dar n-are rost sa le facem noi de la cap la coada. Ar însemna sa le inventam din nou. Or, acum exista asa ceva în lume. În schimb putem sa cumparam turboreactoarele firmei franceze Turbomeca, iar noi sa facem restul. În doua luni ar putea fi gata. Care ar fi avantajul? O sa ne coste de vreo 4-5 ori mai ieftin si o sa fie al nostru, românesc. În rest, stiu eu ce-ar trebui sa-i mai punem ca sa fie „la zi”?! Sa fie condus, de exemplu, „din casca”, prin miscarile capului, ramânându-ti mâinile libere. Birocratia ne omoara! Bine, am spus, daca gasesc pe cineva cu bani sa-l faca, pe urma ati avea bani sa-l cumparati? Ca cine îl face vrea si el sa câstige, nu o face degeaba… A ramas ca o sa ma mai caute… Sa ma caute, eu aici sunt!