A fi credincios nu inseamna a fi habotnic. Credinta este un mod de-a ne regasi, de-a ne simti mai siguri pe noi, de-a fi convinsi ca undeva, acolo sus, cineva ne ajuta si ne iubeste neconditionat. Credinta, sustin unii oameni de stiinta, ajuta la blocarea anxietatii si chiar duce la reducerea stresului. Rezultatele unui studiu efectuat de cercetatori ai Universitatii din Toronto au aratat ca intre creierul unor necredinciosi si cei cu credinta exista diferente. La subiectii, credinciosi si necredinciosi, care au trecut prin testul controlului Stroop (masurarea activitatii creierului cu ajutorul unor electrozi amplasati pe cap), s-a observat ca activitatea in zona cortexului anterior (ACC) este mai mica la persoanele care au credinta.
Anxietate mai redusa la credinciosi
Atunci cand se intampla evenimente ce produc anxietate. Cu cat este mai mare religiozitatea unei persoane, cu atat ACC-ul este mai mic, adica anxietatea este mai redusa. Realizatorii studiului tin sa arate ca religia are un efect de calmare asupra credinciosilor ceea ce face ca ei sa fie mai putin stresati cand se confrunta cu necunoscutul sau cu anumite greseli.
In momente grele ne intoarcem spre Divinitate
Parte a naturii umane, religiozitatea se afla adanc intiparita in creierul uman, totul fiind programat genetic, inca de la aparitia noastra ca specie, este parerea oamenilor de stiinta de la Universitatea Yale. Copii fiind credem in supranatural, in zei sau in prieteni imaginari. Pe masura ce imbatranim, incepem sa ne concentram mai mult pe dimensiunea morala a credintei si mai putin pe aspectele sale supranaturale. Dar, dupa cum afirma cercetatorii, in perioadele grele ale existentei, oamenii tind sa se apropie de Divinitate, dovedit lucru prin numarul mare de oameni care se reintorc la credinta in momentele de criza. Paul Bloom, psiholog in cadrul prestigioasei universitati, sustine ca „impartasirea credintelor religioase i-a ajutat enorm pe stramosii nostri, in special atunci cand trebuiau sa coopereze pentru a putea vana, a apara comunitatile sau a-i ingriji pe cei suferinzi. Astfel am reusit sa intrecem celelalte specii in cursa evolutionista. Convingerile religioase se afla in creier si nu dispar niciodata”, afirma renumitul om de stiinta.
Rugaciunile ii ajuta pe suferinzi?
Poate ca da, poate ca nu. Daca ar fi sa dam crezare testelor si experimentelor efectuate de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii Indiana, condusa de Candy Gunther Brown, rugaciunile de la capataiul suferinzilor au, intr-adevar, efectul scontat, mai ales atunci cand persoanele care se roaga il iubesc pe cel suferind sau le pasa de el. Studiul trateaza efectele „Rugaciunii de proximitate” dar nu explica mecanismul prin care s-au produs vindecarile. Poate din acest motiv, mai multi oameni de stiinta au combatut cele sustinute de d-na Brown. „Studiul, asa cum este descris nu are valoare stiintifica, mai ales ca este folosit sub forma propagandei religioase. Si-au facut propaganda religioasa pe suferinta unor amarati”, declara plin de suparare, Terry Sanderson, presedintele National Secular Society, asociatie ce promoveaza ateismul militant in societatea americana. Daca Isaac Newton credea ca Universul a fost proiectat de Dumnezeu, deoarece nu se putea forma din haos, noi, oamenii de rand, de ce sa nu avem o credinta pe care s-o respectam?
IOANA FLORIA
Comentarii