Liviu Ciulei, portretul artistului la tinerete

          Desi vechiul Premiu de Excelenta a disparut, marii nostri artisti nu ramân nerecompensati. Saptamâna trecuta a fost rândul maestrului Liviu Ciulei sa primeasca laurii unei distinctii culturale, Premiul Prometheus, dar si premiul în lei oferit de Fundatia Anonimul, nu mai putin de 1,430.

          Desi vechiul Premiu de Excelenta a disparut, marii nostri artisti nu ramân nerecompensati. Saptamâna trecuta a fost rândul maestrului Liviu Ciulei sa primeasca laurii unei distinctii culturale, Premiul Prometheus, dar si premiul în lei oferit de Fundatia Anonimul, nu mai putin de 1,430.000.000, ceea ce înseamna cam 43.000 dolari. Un juriu onorabil a stabilit ordinea prioritatilor necesare si în alte arte (vizuale, arta spectacolului, literatura), dar atribuirea premiului „Opera Omnia” lui Liviu Ciulei, indiscutabil, vine sa consfinteasca rolul imens pe care marele nostru regizor l-a avut în dezvoltarea artei spectacolului din tara noastra si în recunoasterea valorii teatrului românesc dincolo de hotare, si asta chiar într-o vreme când înca nu cazuse Cortina de fier.
          Desi Liviu Ciulei a regizat mari spectacole de teatru pe marile scene ale lumii, as putea spune ca în tara, numele lui este legat de Teatrul Bulandra. Mai exact, as spune ca Teatrul Bulandra n-ar fi existat fara Liviu Ciulei. Ma refer la faima lui printre atâtea alte teatre din tara. Pentru cine cunoaste efervescenta culturala a anilor 68-72 si chiar cea a anilor 72-81, nu este o surpriza afirmatia mea. La Bulandra, sub bagheta fermecata de talent a lui Liviu Ciulei se întâmplau cele mai rasunatoare spectacole. Acolo se concentrase cel mai mare numar de actori români pe metru patrat. Tot ce iesea pe scena era o capodopera. O capodopera care apartinea regizorului si actorilor deopotriva. Urmând la conducerea teatrului dupa prima lui directoare, Lucia Sturdza Bulandra, în 1963, Liviu Ciulei a dus mai departe initiativa predecesoarei lui, aceea de a crea un teatru nou, cu o deschidere anti-naturalista atât în regie cât si în jocul actorilor. Prin mâna lui Liviu Ciulei au trecut actori descoperiti de el si deveniti ulterior monstri sacri ai teatrului românesc, cum ar fi Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Clody Bethola, Gina Patrichi, Ilena Predescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Irina Petrescu, Virgil Ogasanu. Chiar si câtiva regizori români îi datoreaza lui Ciulei privilegiul de a fi lucrat sub directia lui, sa-i amintesc pe Lucian Pintilie, Andrei Serban, Radu Penciulescu sau Vlad Mugur. Vorbind despre importanta muncii sale la Bulandra, Liviu Ciulei a spus într-o zi: „Se poate trai fara teatru, dar asta nu ma împiedica sa cred ca teatrul este cel mai important stâlp al Universului”. În 1981, Ciulei regizeaza ultimul spectacol la Bulandra, ultima mare capodopera fiind Furtuna de Shakespeare, dupa care emigreaza în SUA. De acolo se întoarce în tara, dupa Revolutie, si urca din nou pe scena teatrului Bulandra, de data asta pentru a pune în scena Hamlet. Dar vechea si eterna stralucire a geniului lui Liviu Ciulei nu mai este asa de evidenta într-o societate în care teatrul nu mai este un loc al avangardei si contestatiei artistice, cum era pâna în 1989. Cu studii de arhitectura si de teatru, actor, regizor, arhitect, scenograf si profesor, maestrul Liviu Ciulei a marcat, prin activitatea sa profesionista, nu doar evolutia teatrului, dar si cea a filmului românesc (Sa amintesc doar de filmul „Valurile Dunarii” în care a distribuit-o pe debutanta Irina Petrescu). Multumind celor care i-au stat înainte, profesorilor si colaboratorilor, Liviu Ciulei a declarat dupa primirea premiului „Opera Omnia” ca „acest premiu vine sa rasplateasca o munca nu întotdeauna placuta”, neuitând, însa, sa aminteasca si de contributia lui, ca arhitect, la constructia Teatrului National din Bucuresti, a celui din Craiova sau în renovarea Teatrului Mic. O natiune care îsi poate rasplati valorile înseamna ca este înca vie.