„O inima vesela este un bun medicament” scria în urma cu peste 3000 de ani, un rege întelept al Israelului antic. Chiar daca timpul a trecut si cercetarile au evoluat, medicii sunt si azi de acord cu aceste cuvinte. Dar multi dintre noi nu suntem firi vesele. De ce? Optimismul pare sa fie o trasatura înnascuta, o parte ascunsa dar importanta a acelor oameni norocosi, inscrisa în codul lor genetic. Unele studii, realizate de-a lungul anilor, au aratat ca optimismul se mosteneste din familie, cu toate ca nici unul din aceste studii nu a putut determina gena responsabila cu aceasta trasatura.
O trasatura care se mosteneste dar se si învata
Pe de alta parte, psihologii sustin ca obiceiurile de gandire pe care le învata cei mici, au o mai mare influenta decat mostenirea genetica. Gandirea optimista, sustin acestia, ar fi doar o activitate, precum înotul sau mersul pe bicicleta. Psihologia cognitiva sustine ideea ca daca schimbam felul oamenilor de-a gandi, se vor schimba si emotiile. Oamenii de stiinta, preocupati cu astfel de probleme, au observat ca la copii este nevoie sa li se dezvolte abilitatile de rezolvare a problemelor ivite.
Daca nu învata sa gestioneze stresul si provocarile, si cel mai fericit copil, va deveni un adult pesimist cand va avea dificultati. Cercetatorii considera ca optimistii si pesimistii au stiluri explicative diferite, adica îsi expun problemele altfel. Optimistii tind sa vada problemele în afara lor, ca nu sunt permanente, si ca doar o mica parte din viata lor va fi afectata de evenimente, pe cand pesimistii considera problemele ca fiind din vina lor, ca sunt permanente si le vor afecta mare parte din viata. Copiii, sustin psihologii, pot învata stilul de gandire optimist înca de la o varsta frageda. Nu este o magie. Testele si cercetarile în domeniu au demonstrat ca acei copii care au fost învatati sa fie optimisti au avut parte de o viata mult mai usoara.
Efecte asupra sanatatii noastre
Optimismul este definit drept „atitudine a omului care priveste cu încredere viata si viitorul; tendinta de-a vedea latura buna a lucrurilor”. O persoana optimista, atunci cand are un esec, are puterea sa creada ca nu s-a terminat totul aici. Asta nu înseamna ca refuza realitatea ci, dimpotriva, ca o accepta si analizeaza, iar daca situatia îi permite, va lua masuri de-a schimba ceva si de-a îmbunatati lucrurile. Vorbind despre pesimist, acesta se va învinovati si vacrede ca nu poate remedia nimic, resemnandu-se. Un studiu realizat de o echipa de specialisti de la Clinica Mayo din Rochester (SUA), efectuat pe durata a 30 de ani pe un lot de 800 de pacienti a demonstrat ca persoanele optimiste au o sanatate mai buna si traiesc mai mult, acestea facand fata mult mai usor stresului si fiind mult mai putin afectate de depresie.
O parte din creier secreta… optimism
Anumite zone ale creierului secreta ganduri pozitive în ceea ce priveste existenta noastra pe lume, sunt de parere cercetatorii de la New York University care, pentru a demonstra ca exista acea zona a creierului unde se secreta optimism, au urmarit activitatea cerebrala a 15 persoane, în timp ce acestea erau întrebate cum li se par anumite scenarii posibile (sa castige bani multi, sa primeasca premii nesperate, sa fie înselati de iubiti, sa mearga în locuri exotice sau sa sufere de boli incurabile). Cercetatorii au remarcat ca în momentul în care scenariul era frumos, subiectii zambeau iar creierul începea sa secrete optimism în zona cortexului frontal. „Interesant la aceasta descoperire – este de parere Elisabeth Phelps, profesor de psihologie si unul din realizatorii studiului – este faptul ca depresia apare cand în acea zona nu se mai secreta optimism. Fara aceasta zona, oamenii s-ar balaci în pesimism si în tot felul de ganduri negative despre viata, sfarsind în cele din urma în depresii groaznice si, implicit în lipsa bucuriei de-a mai trai.”
Variatiile genei 5-HTTLPR provoaca pesimism sau optimism
Un studiu recent, realizat de o echipa de cercetatori britanici, de la Universitatea Essex din Marea Britanie, a explicat ca diferentele dintre persoanele optimiste si cele pesimiste s-ar datora unor variatii genetice. Pana acum, se stia ca gena 5-HTTLPR este cea care controleaza nivelul de serotonina, o molecula ce transmite mesajele chimice din interiorul sistemului nervos central dar care este implicata mai ales în mecanismul somnului si în declansarea starilor de depresie. Drept urmare, toate medicamentele antidepresive au fost concepute în asa fel încat sa poata regla concentratia de serotonina din organism.
Studiul oamenilor de stiinta britanici a identificat trei variante ale genei 5-HTTLPR, din care doua perechi de gene alele scurte ce influenteaza în mod direct riscul de aparitie a depresiilor si a tentativelor de sinucidere, determinand o reactie neurochimica exagerata a organismului în situatii stresante. Specialistii sunt de parere ca doar genele alele lungi au functia de a distorsiona realitatea pentru a proteja organismul si de a-i permite „ sa reactioneze mai bine în cazuri de stres”. Absenta acestor gene lungi, dupa toate probabilitatile, determina o mai mare vulnerabilitate în fata schimbarilor de dispozitie si a anxietatii.
N. FLORIA
Comentarii