Proiectul „millenium”

           Cu 15 ani în urma, împreuna cu regretatul meu prieten Alexandru Boiu, am scos o carte de prognoze, intitulata „Proiecte planetare”. Cartea a avut tiraj mare (cred ca în jur de 50000 exemplare), s-a epuizat imediat si trata – cu curaj, credeam noi – întâmplari prin care lumea urma sa treaca în jurul anilor 2000, 2100, 2200.

           Cu 15 ani în urma, împreuna cu regretatul meu prieten Alexandru Boiu, am scos o carte de prognoze, intitulata „Proiecte planetare”. Cartea a avut tiraj mare (cred ca în jur de 50000 exemplare), s-a epuizat imediat si trata – cu curaj, credeam noi – întâmplari prin care lumea urma sa treaca în jurul anilor 2000, 2100, 2200. O carte de literatura de stiinta, am inventat eu atunci termenul – sau am crezut ca îl inventez – care avea si o particularitate unica în istoria lumii: partea literara, cea de poveste (Sandu Boiu a strâns materialul si a realizat „buzunarul stiintific al cartii), a fost scrisa la lumina lumânarii – caci în cartierul bucurestean „Militari”, unde locuiesc, Ceausescu stingea lumina electrica mai abitir decât în alte parti ale Capitalei. Va dati seama, o carte despre Mileniul III, scrisa la luminile preistoriei…
           …Revin la termenul: literatura de stiinta. Literatura – si nu vulgarizare, nu popularizare stiintifica. Eu sunt convins ca termenul este valabil, ca paginile scrise de mine în Proiecte planetare – dar si în Enigmatic, Pamântul (Editura Scrisul Românesc, 1977, reeditata Intercontempress, 1977), Întâmplari din veacul XXI (Ed. Ion Creanga, 1988), Laboratoarele lumii (Ed. Editis, 1992) si în articole, de-a lungul anilor, în „Stiinta si Tehnica”, „Magazin”, „Contemporanul”, „Cronica Româna”, „Curentul”, „Dimineata”, „Colectia de povestiri SF”, dar unde n-am scris… – se constituie, uneori, în adevarata literatura – va rog sa-mi iertati lipsa de modestie… De aceea, mândru de a fi inventat eu o varianta post Jules Verne-ista a literaturii, am fost surprins sa constat, cu câtiva ani în urma, ca un american, fizicianul Gerard O’Neill face acelasi lucru, ba chiar mai bine decât mine, într-o carte în care povestea cum vor fi construite primele orase cosmice în „punctele Lagrange” (locuri în spatiu unde gravitatea Pamântului si a Lunii se echilibreaza, mentinând fixe obiectele trimise, eventual, de om!… Dar si mai umilit (poate nu umilit este cuvântul, ci mai… la locul meu) m-am simtit când am dat peste cartea lui Marshall T. Savage, Proiectul Millenium, tradusa în româneste la Editura Elite si, aflu din prezentare, scrisa de un filolog! Caci, daca în ce ma priveste – sunt absolvent al unei facultati de matematica si jurnalist de stiinta – accesul la cunostintele stiintifice îmi este garantat de pregatirea mea iar talentul la scris îl am, ca sa zic asa, dobândit, M.T.Savage face drumul invers: – de la umanism, spre stiintele exacte, în care, fratilor, plonjeaza cu o usurinta dezarmanta, explicând totul pe întelesul tuturor, inventând comparatii si metafore – într-un cuvânt, o carte care te tine cu sufletul la gura.
           Dar, mult mai mult: un program, o suita de mesaje pentru viitor, un act de curaj nebun, prin care arata drumul pe care ar trebui sa mearga Homo sapiens, pentru a iesi din leaganul copilariei sale si a coloniza Cosmosul. Molipsirea universului cu boala numita viata, acesta este scopul, aceasta este natura pe care o are Homo sapiens. Extraordinara, cartea propune opt capitole separate, în cele opt etape pe care MT Savage le încorporeaza în actiunea lui Homo cosmicus.
           Le inventariez: „Aquarium” (proiect prin care, pregatindu-se sa-si mute locuinta în spatiul cosmic, Homo sapiens cucereste mai întâi oceanul planetar), „Bifrost” (construirea „tunului” cu levitatie magnetica, prin care se vor expedia pe orbita materialele pentru constructie si… astronautii), „Asgard” (orasele cosmice din jurul Pamântului), „Avalon” (locuitorii Lunii), „Elysium” (martienii din viitor), „Solaria” (un Sistem Solar viu!), „Galactia” (când Galaxia noastra va fi chiar a noastra, adica locuita de urmasii nostri de peste 1000000 de ani) si – apud Isaac Asimov, care a scris o carte despre o planeta pe care se vor fi strâns, în viitor, toate cunostintele umanitatii – „Fundatia” (momentul în care stranepotii de peste milioane de ani au îmbolnavit de viata Metagalaxia, Cosmosul din care facem parte).
           Fabuloasa, cartea este un adevarat imn înaltat omului si merita atentia noastra, o data pentru ca se constituie în splendida pagina de vis de vara, cât si pentru ca poate fi, pentru cei cu imaginatie si optimism, un plan lung de bataie pentru ziua de dincolo de mâine. Vom lua, de aceea, fiecare capitol în parte, numar de numar.