Manifestarea sentimentului de frica se evidentiaza rapid prin tremurat, transpiratie, dar in special prin cresterea necontrolata a batailor inimii; un fenomen fiziologic care poate avea consecinte deosebit de grave. De pilda, sa ne gandim la binecunoscuta expresie „a muri de frica”: oare se poate produce aceasta in realitate? Daca ne raportam la cazurile medicale, avem suficiente motive sa raspundem afirmativ la respectiva intrebare.
In anul 2014, o adolescenta de 16 ani din SUA a murit din cauza unei crize cardiace in timp ce vizita o casa despre care se spunea ca e bantuita. Totusi, o asemenea nenorocire ii loveste doar pe cei care prezinta o anume doza de risc. In cazul mentionat s-a dovedit ca tanara victima prezenta o malformatie rara a inimii. Concluzia de bun-simt ar fi ca problema in discutie constituie o realitate medicala cand nu exista o maladie cardiaca, dar cand persoana este perfect sanatoasa nu poate muri de frica. Totusi, acest sentiment negativ actioneaza asupra corpului nostru. Cum anume?
Frica isi are radacinile intr-o presupusa amenintare, pe care o asociem cu un anume lucru sau situatie. Fata de acest pericol potential corpul raspunde instinctiv prin mecanismul protector „lupta sau fugi”. Hormonul numit adrenalina este produs in cantitate mare si distribuit in intreg organismul. El accelereaza ritmul cardiac, permite muschilor sa se contracte si chiar stopeaza digestia. Scopul este acela de a pregati individul sa infrunte pericolul iminent ori sa fuga din calea lui. Totusi, in doza mare, adrenalina devine toxica, putand afecta plamanii, rinichii, ficatul si in special inima. Daca hormonul se revarsa fara incetare si in mare cantitate catre muschiul cardiac, acesta nu mai functioneaza normal, ritmul batailor inimii se deregleaza si aceasta nu mai e capabila sa mentina persoana in viata. In asemenea situatii se poate muri, subit, de frica!
Teroarea nu este insa singurul sentiment ce poate influenta inima. Un stres emotional violent poate antrena o anomalie a contractiei cardiace, care poate fi majora: se vorbeste astfel despre sindromul „takotsubo” sau „sindromul inimii frante”. E bine de stiut totusi ca, daca inima isi regaseste, in general, ritmul normal dupa 5-6 zile, medicii estimeaza ca 5% pana la 10% din victimele acestui sindrom mor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii