Secolul automobilului

          La începutul secolului al XX-lea primul „capitalist de banda rulanta” – ilustrul Henry Ford – a convins cetateanul simplu al Americii ca automobilul, unealta de lux cu care se jucau bogatasii vremii, putea fi democratizat. Asa a pornit, catre familiile cu venituri mijlocii, o unealta aparent inofensiva, de real ajutor capului familiei – în timpul saptamânii – si întregii familii – în vacante.

          La începutul secolului al XX-lea primul „capitalist de banda rulanta” – ilustrul Henry Ford – a convins cetateanul simplu al Americii ca automobilul, unealta de lux cu care se jucau bogatasii vremii, putea fi democratizat. Asa a pornit, catre familiile cu venituri mijlocii, o unealta aparent inofensiva, de real ajutor capului familiei – în timpul saptamânii – si întregii familii – în vacante. Iubit, de la prima vedere, automobilul astfel democratizat s-a dovedit un perfid aparat social care a realizat, printre altele, o retea de autostrazi fabuloase, întâi în SUA, apoi în Germania si Italia, în întreaga Europa de Vest, Japonia, Australia – pâna prin 2030 nici un coltisor de planeta nu va scapa de panglicile de beton, de la Amazonia pâna la Arctica si inevitabilele, în viitor, sosele transafricane; o gigantica afacere planetara a petrolului – cea mai importanta industrie a economiei mondiale – înglobând producatori (tarile OPEC), prelucratori, distribuitori si – mai ales – utilizatori, sute de milioane de oameni lucrând efectiv, în aceasta economie care serveste, probabil, aproape trei sferturi din populatia Globului Terestru; si, evident, o industrie a mijloacelor de transport atât de dezvoltata, încât este capabila sa submineze ideea de asociativitate, comunitarism, social – trasatura esentiala a speciei umane.
           Despre aceasta a treia latura va voi da câteva date – mai exact, un fel de „clasament” al fruntasilor din lumea automobilului, cea prea mult timp neschimbatoare. „Firma” nr. 1, în cifra de afaceri si în numar de autovehicule vândute a fost, în 1998 (anul de la care avem statistici precise), gigantul General Motors: a vândut 40100000 vehicule, marcile fiind Chevrolet, Cadillac, Buick, Oldsmobile, Opel, Vauxhall, Saab, Isuzu (unde GM detine 49 la suta din actiuni), Fiat-Alfa Romeo-Lancia (20 la suta), Suzuki (10 la suta), mai nou, Fiat – din lista de mai sus se poate observa cum se amesteca si se largesc marile companii transnationale. Pe locul II, Ford, tot o „americana” (pun ghilimelele tot din motive de evidenta globalizare a productiei de automobile si camioane), marcile vândute poporului Terrei au fost Ford, Lincoln, Mercury, Aston Martin, Jaguar, Volvo, Land Rover, Mazda (33 la suta) -6500000 vehicule, în total. A treia, Daimler-Chrysler, cu 5300000 vehicule vândute în ’98, cuprinzând Mercedes, Chrysler, Jeep, Dodge, Plymouth, Smart, Mitsubishi (34 la suta). Pe locul IV, o companie japoneza sadea, Toyota, cu 4900000 vânzari în acel an: Toyota, Lexus, Hino, Daihatsu. A V-a: Volkswagen, 4800000 vânzari anuale, marci foarte cunoscute – Volkswaagen, Audi, Seat, Skoda, Bentley, Lamborghini, Bugatti. Urmeaza Renault, 4800000 vehicule pe an, cu marcile Renault, Dacia (!), Nissan (37 la suta) si încercând sa achizitioneze compania coreeana Samsung. Apoi, Honda, cu 2300000 vehicule vândute, mai ales pe piata nord americana, cu doua marci: Honda si Akura. A opta: PSA, cu 2300000 vehicule vândute, mai ales în Franta, cu marcile Peugeot si Citröen.
           Un grafic al evolutiei vânzarii de automobile este aproape continuu crescator, evoluând de la cifra de 29720637 vehicule vândute în 1980 la 37925000 automobile noi, ale anului 1998 – circa 68 milioane de masini, în total, achizitionate de automobilistii Pamântului, o uriasa armata de furnici mecanice, înghitind carburant si scuipând fum – probabil cel mai important „contribuabil” la poluarea atmosferei planetei, la înspaimântatorul efect de sera care ameninta civilizatia noastra.
           Sa adaugam si faptul ca regele-automobil a fost declarat cel mai sângeros ucigas al secolului XX – distrugând chiar mai multe vieti si facând mai multe pagube decât cele doua razboaie mondiale care au zguduit veacul – si sa recunoastem ca, în problema transportului pe sosele, Homo faber, inginerul planetei, ne-a vârât într-o cumplita încurcatura. Situatia ar fi, aparent, usor de pus în practica: un sistem de transport în comun, pe cai ferate dar si pe autostrazi si sosele tehnologizate, unde siruri de vehicule circulând pe itinerare prestabilite asigura transportul celor 7-8 miliarde de locuitori ai Pamântului din deceniile urmatoare. Cum însa piata libera este stapâna societatii noastre si cum automobilul înseamna o afacere gigantica, ma îndoiesc, din pacate, ca Homo faber vor putea deveni, brusc, Sapiens, în anii care urmeaza…