De multe ori, poate, v-ati zis: vreau sa fiu singur! Adica sa fugiti de stresul orasului, de blocajele în circulatie, sa va retrageti, pentru doar cateva zile, la o cabana sau pe malul unui rau. Pentru aceste persoane singuratatea este un lux. A te retrage de bunavoie în linistea singuratatii este un fel de bucurie. Chiar Beethoven spunea: "singuratatea este religia mea". Dar, de la a dori sa fii singur la "a te simti singur" este o mare diferenta. Pentru aceste persoane, stiinta încearca sa gaseasca o rezolvare.
Exista oameni care, chiar daca sunt înconjurati de prieteni spun, "m-am simtit singur". De altfel, chiar si în cupluri, se mai întampla, "sa te simti singur". Singuratatea în doi este la fel de grea si de neînteleasa, iar terapiile existente nu sunt întotdeauna cele mai nimerite.
Speranta de viata mai redusa la persoanele solitare
Singuratatea este o emotie umana si nu un defect. Doar accentuarea sentimentului de a te simti singur, genereaza efecte nedorite ale psihicului si ale sanatatii trupului. Daca ne uitam spre domeniul stiintei, vom observa ca parca niciodata, cercetatorii nu au acordat o asa de mare atentie singuratatii, ca în zilele noastre. Iata, spre exemplu, o pleiada de oameni de stiinta renumiti, din diferite domenii, lucreaza la Institute for Mind and Biology al Universitatii din Chicago pentru proiectul lansat în urma cu cativa ani, numit "Izolarea sociala, singuratatea si procesul de îmbatranire".
Luand in calcul rezultatele obtinute în urma sintetizarii datelor unor experimente efectuate pe animale dar si observatiilor detaliate asupra unui grup de 240 de persoane în varsta si a analizei amplelor date de natura socio-demografica, Institutul National pentru Îmbatranire din SUA urmareste, în Chicago, crearea unei imagini diferentiate cu privire la singuratate, pornind de la latura genetica pana la rolul familiei si al vecinatatii.
Cercetatorii sunt destul de îngrijorati privind statistica referitoare la singuratate. Se crede ca în anul 2010, în SUA vor trai cu 40 de procente mai multe persoane singure decat în anul 1980. În Europa de Vest, tendinta este si mai accentuata, în unele tari gospodariile cu o singura persoana au crescut de peste doua ori în ultimii 30 de ani. Pe de alta parte, specialistii în epidemiologie sustin ca persoanele care traiesc singure, solitare dar si cele care au relatii sociale slabe se confrunta cu mult mai multe probleme de sanatate.
Ele au speranta de viata mai redusa iar probabilitatea unor boli ale psihicului este mult mai mare. "Suntem de parere ca singuratatea are un rol important în aceste cazuri. Singuratatea reflecta modul în care un om resimte statutul sau social, cat de izolat sau interiorizat este în raport cu lumea", afirma John Cacioppo, seful proiectului despre care aminteam mai sus.
Daca altadata, singuraticul avea în ochii celor din jur o oarecare stralucire, adica izolarea lui era vazuta ca o cale a cunoasterii de sine, ca interactiune cu divinitatea (amintiti-va de pustnici) sau, pur si simplu, ca forta creatoare (mai ales la poeti), astazi, cei mai multi dintre noi asociem singuratatea cu nevoia de comunicare, cu depresia, cu teama de-a nu fi parasiti, cu abandonarea în momente critice.
Markerii genetici pot fi de folos medicinei
Un studiu recent publicat în revista Genome Biology arata ca singuratatea poate modifica modul în care anumite gene functioneaza, determinand la persoanele care sufera de singuratate cronica un sistem imunitar slabit si o putere diminuata de aparare fata de boli. Încercand sa gaseasca un raspuns "sindromului singuratatii", o echipa de cercetatori de la Universtatea California, Los Angeles, condusa de Steve Cole a selectionat un grup de oameni, caruia i-a fost dat un test ce masoara gradul de singuratate al subiectilor prin raspunsul primit la anumite întrebari (Scala de singuratate – UCLA).
Apoi a fost investigat adn-ul izolat din celulele albe sangvine la opt persoane care au avut punctajul cel mai mare si la sase care au avut punctaj minim, în urma evaluarii. S-a observat ca 209 gene prezentau o exprimare anormala în grupul celor foarte singuratici. Rezultatele au aratat ca persoanele singure sufera de inflamatii cronice în ciuda nivelurilor crescute de cortizon, si în acelasi timp sunt vulnerabile la microbi. "Studiul este primul de acest gen. El releva faptul ca la nivel molecular, singuratatea expune fiintele respective la diferite boli" – spune Cole.
El spera ca, într-o buna zi, medicii sa fie capabili sa utilizeze markerii genetici pentru a afla persoanele expuse riscului singuratatii si sa le mentina starea de sanatate prin diferite terapii. Chiar daca nu vor putea fi transformati în niste oameni fericiti, totusi, ei vor fi feriti de depresii sau alte gesturi fara întoarcere. Izolarea din partea societatii, cu toate formele ei, duce, adesea, la autoizolare, la inhibarea centrilor intelectului si la multe alte stari.
Descoperirile facute "asigura tinte moleculare pentru eforturile noastre de a bloca efectele adverse ale izolarii sociale. Am aflat ca ceea ce conteaza la nivel de exprimare genetica nu este numarul de oameni pe care-i cunosti, ci pe cati îi simti foarte aproape de tine peste un timp" – afirma acelasi om de stiinta. Rezultatele sugereaza ca sentimentele provocate de izolare sociala sunt legate de alterarea activitatii genelor ce determina inflamatia, primul raspuns al sistemului imunitar. Singuratatea este un "virus" al sufletului de care cu greu se poate scapa.
N. FLORIA
Comentarii