Langa celebrele piramide din Gizeh se afla alte cateva minuni arhitecturale si arheologice care au ramas in umbra acestora, desi includ elemente unice, de mare valoare si deosebit de spectaculoase.
Templul din Valea Khafre, construit din blocuri de piatra masive (unele depasesc 150 de tone), avand elemente ce par imposibile, este una dintre cele mai uimitoare structuri din regiune. Intre detaliile socante – faimoasele „pietre indoite”. Structura antica a fost descoperita in 1852 de egiptologul francez Auguste Mariette, care a numit-o „Templul Sfinxului”, avand in vedere apropierea sa de Sfinx si crezand ca este un gen de anexa a acestuia.
Peretii masivi de calcar au lungimea totala de 45 de metri, fiind acoperiti cu granit rosu, lustruit in interior si in exterior. Podeaua templului a fost realizata folosind cel mai bun material calcaros disponibil, iar intrarile sunt flancate de statui infatisand Sfinxul, sculptate complicat, in timp ce acoperisul este sustinut de coloane masive de granit rosu.
In mod curios, templul nu prezinta hieroglife in interior si are diverse deschideri in partile superioare ale peretilor, care furnizeaza lumina naturala din abundenta. Interiorul, desi lipsit de inscriptii, era decorat cu statui ale faraonului.
Un motiv important pentru care acest templu reprezinta una dintre cele mai uimitoare structuri antice din Egipt este dimensiunea pietrelor folosite la constructia sa: blocuri masive de calcar care cantaresc pana la 100 de tone fiecare. Ramane un mister modul in care constructorii antici au reusit sa transporte si sa ridice aceste pietre masive la inaltimi de peste 12 metri.
O alta trasatura uimitoare apare la nivelul peretilor templului, dotati cu „pietre indoite”, montate cu o precizie fara precedent, facand ca interiorul structurii sa semene cu un puzzle tridimensional urias. Lespezile indoite au fost plasate in structura cu o asemenea precizie, incat arata aproape ca si cum piatra ar fi fost modelata. In plus, unele dintre acestea au mai multe suprafete expuse cu diferite colturi si unghiuri pentru a se potrivi cu pietrele adiacente.
Ramane fara raspuns intrebarea cum a fost posibil ca civilizatii antice sa extraga, sa transporte si sa plaseze cu o precizie milimetrica, pietre masive cu o greutate de peste 100 de tone.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii