Un fruct nu tocmai raspândit si consumat la noi, pe care l-am prezentat si din alte unghiuri, a ramas totusi în constiinta colectiva, fie si introdus pe cale „livresca”, ca un simbol al deliciilor iernilor din copilarie. Vorbim despre rodie (arbustul producator este rodierul), cultivata si naturalizata în zona mediteraneana, însa cunoscut ca atare din perioada antica pe tot cuprinsul Asiei, din Iran pâna în India de Nord.
Dupa desfacerea rodiei prin taierea cu cutitul, fructele false se separa de coaja si de structurile interne de sustinere. Separarea fructelor false rosii poate fi simplificata prin efectuarea acestei actiuni într-un vas cu apa, unde fructele false se depun pe fund, iar structurile de sustinere plutesc. Întreaga samânta se consuma cruda, desi se doreste doar partea carnoasa din exteriorul ei. Gustul poate fi foarte dulce sau foarte acru, dar în majoritatea cazurilor este undeva la mijloc: un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin. Rodia buna de mâncat, mai putin taninata, este cea care are coaja usor stearsa, ca si cum ar fi fost frecata de perete, cu urme albe, nu de un rosu puternic. Cele foarte rosii sunt foarte acre, putând fi folosite în salate. Rodia este folosita în mai multe moduri, mai ales sub forma de suc. Sosul de rodie este folosit la salate, la marinarea carnii sau este baut. Semintele de rodie sunt si ele folosite în salate si în deserturi.
Furnizând 16% din necesarul zilnic de vitamina C al adultului, continut în 100 mililitri, sucul de rodie este totodata si o excelenta sursa de vitamina B, acid pantotenic, de potasiu si de polifenoli antioxidanti. Multi producatori de alimente si de suplimente alimentare au constatat avantajele utilizarii extractelor de rodie, care nu contin zahar, calorii sau aditivi, în locul sucului, ca ingrediente favorabile sanatatii în produsele lor.
În studii preliminare de cercetare în laborator si în cadrul unor studii-pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace, incluzând oxidarea LDL (o forma a colesterolului), statusul oxidativ al macrofagelor si formarea celulelor spumoase, toate acestea fiind etape în ateroscleroza si în boala cardiovasculara. Taninii au fost identificati ca fiind primele componente responsabile de reducerea stresului oxidativ la care duc acesti factori de risc.
S-a aratat ca rodia intervine în reducerea tensiunii arteriale sistolice. Cercetarea sugereaza ca sucul de rodie ar putea fi eficient împotriva cancerului de prostata si în osteoartrita. Sucul ar putea avea, de asemenea, efecte antivirale si antibacteriene împotriva placii dentare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii