Persista in opinia publica un sablon prafuit, si anume acela de a avea drept reper pentru un barbat cu succes la femei pe Don Juan sau pe Casanova. Destramarea acestor mituri este foarte convenabila daca ne raportam la un mare artist al secolului XX, deci la un barbat care a si creat ceva, nu numai ca a inotat printre fuste. Pablo Picasso (1881-1973), contemporan cu uriasul Dalí (care avea cu saptesprezece ani mai putin), le poate da cu tifla si lui Don Juan, si lui Casanova prin viata sa „extrasportiva”. Pana in pragul senectutii, Picasso nu si-a gasit astamparul si mereu intalnea marea iubire.
A fost genul de artist la care biografia este cel putin la fel de interesanta precum opera. Prima metresa a fost o domnisoara care n-a rezistat prea mult in poala iubaretului, desi a fost muza in „perioada roz”. Este vorba despre Fernande Olivier, o prospatura din Montmartre. A urmat, foarte repede, o femeie cu adevarat interesanta, Marcelle Humbert, careia ii spunea mai simplu Eva Gouel. A iubit-o cu adevarat, dar in 1915 a primit o lovitura care i-a distrus echilibrul sufletesc: Eva moare la numai treizeci de ani. Trei ani a fost un singuratic, incercand sa-si evalueze relatiile cu femeile.
Si asa a decis sa se insoare, in 1918, cu o balerina cu zece ani mai tanara, rusoaica Olga Koklova (Pablo stia de ce „misuna” printre trupe de balet). Numai ca, vrand sa fie si sot, si artist si boem incurabil al inflacaratului Montmartre, pictorul se loveste de conceptiile conservatoare ale primei sotii. Olga nu-i tolera escapadele, nascuse un baiat (Paulo) si si-a dat seama ca facuse o greseala. Asa se face ca in 1927, o alta mare iubire imboboceste in viata sa afectiva nesatioasa: Marie-Thércse Walter, o adolescenta de saptesprezece ani. Blonda naturala, Marie ii naste o fiica si va ramane atasata sentimental toata viata de Picasso – ajungand sa se sinucida dupa moarte lui, desi avea numai saizeci de ani.
Aceasta noua relatie avea sa scoata la iveala avaritia lui Picasso, caci el nu divorteaza de Olga, ca sa nu imparta cu ea averea. Fericit o vreme cu aceasta tanara care-l adora, pictorul o intalneste pe Dora Maar, prin anii ’30. Mai tanara cu douazeci si sase de ani decat el, Dora era de origine evreiasca si era o intelectuala, singura din viata maestrului. Se ocupa de fotografie si pictura si era un om de caracter: nu-si ascundea degetele automutilate la „jocul cutitului” (a infige cutitul intre degetele rasfirate).
Puternica atractie dintre ei a durat noua ani, perioada in care, si cu marele ei ajutor, artistul realizeaza epocala lucrare „Guernica” (localitate basca bombardata de nemti si italieni). Din pacate, Dora Maar suferea psihic pentru ca nu putea avea copii. Starile ei depresive (Pablo o numea „femeia in lacrimi”) l-au determinat sa-si gaseasca o noua iubita, prin 1944: studenta cu patruzeci de ani mai tanara, Françoise Gilot. Aceasta i-a nascut doi copii si, cu toata tineretea ei, nu suporta viata neconventionala a artistului. Au inceput certurile si in 1953 il paraseste.
Drept razbunare, Picasso gaseste repejor o noua iubire, Jacqueline Roque, cu douazeci si sase de ani mai tanara. Ea va fi, de fapt, simbolul urii pe care i-o purta lui Gilot – careia nici nu i-a recunoscut copiii. A obligat-o sa divorteze pentru a-i legitima, dar cand Gilot a divortat, el s-a casatorit cu Roque, pentru a-i aplica pedeapsa decisiva femeii care a avut curajul sa-l infrunte… Mare iubitor de femei frumoase si cam tinerele, Picasso n-a fost un domn cu ele. Si Gilot s-a sinucis dupa moartea lui, deci maestrul are pe constiinta doua tragedii. Vom continua.
PAUL IOAN
Comentarii