Cunoscuta si sub numele „Manastirea Balamuci”, Manastirea Sitaru, cu obste de calugari are hramurile „Sf antul Ierarh Nicolae” pentru biserica mare si „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” pentru paraclis.
Asezam antul se afla in judetul Ilfov, la 45 de kilometri de Bucuresti, in satul Sitaru, comuna Gradistea. In padurea in care s-a ridicat sf antul locas s-a aflat o cetate de aparare impotriva navalitorilor care se indreptau spre T argoviste sau Bucuresti si o bisericuta din lemn de stejar care s-a ruinat de-a lungul timpului. Pe locul acesteia intre anii 1617-1620 jup an Papa Greceanu, vornic si logofat al lui Mihai Viteazul, strabunicul domnitorului Constantin Br ancoveanu, proprietar al mosiilor din zona, a ridicat impreuna cu sotia sa, Elena, biserica de zid si chiliile manastiresti. Biserica a fost inzestrata cu mosii si inchinata manastirii Patelias din Rumele si populata cu calugari greci.
In 1752 biserica este refacuta si pictata in 1753, iar dupa Secularizare calugarii greci o parasesc si, o vreme manastirea este transformata in inchisoare pentru minori. In 1858 sunt transferati aici bolnavii mintal care intre 1825 si 1838 fusesera tinuti la Manastirea Negoiesti. Din 1845 bolnavii au fost transferati intr-o cladire din apropierea Manastirii Marcuta de l anga Bucuresti. Totusi de la bolnavii internati aici se trage si numele „Balamuci” dat asezam antului. In 1915 locasul este complet parasit ram an and pustiu si abia in 1928, doi calugari de la Caldarusani, Atanasie si Martirie se muta aici caut and sa reinvie viata monahala.
In 1944 se stabilesc aici mai multi calugari veniti de la manastirile Caldarusani si Chitcani si chiar calugari basarabeni de la Manastirea Noul Neamt. Ei repara biserica si construiesc chilii dar, dupa decretul din 1959 sunt obligati sa paraseasca asezam antul. Ram an insa doi calugari care fac eforturi pentru a mentine totul in buna r anduiala. Ploile si inundatiile din 1970 si 1972 dar ama chiliile si cu eforturi greu de imaginat este ridicata o cladire noua in spatele altarului. Viata monahala incepuse sa renasca inca din 1971 si intre 1979 si 1986 este ridicat paraclisul frumos pictat. Dupa 1990 viata monahala a intrat pe fagas normal, adun andu-se aici o obste numeroasa care se bucura de noile chilii, de noul arhondaric, de biblioteca si alte anexe.
Biserica este ridicata in forma de cruce si are ziduri groase. Este compartimentata in: Altar, naos, pronaos si are un pridvor spatios, deschis, prezent and 10 coloane cu capiteluri frumos ornamentate si sculpturi la baza. Naosul este despartit de pronaos printr-o arcada sustinuta de patru coloane cu ornamentatii asemanatoare celor din pridvor iar t ampla, foarte inalta este din lemn sculptat. Usa de la intrare in pronaos este de asemenea din lemn sculptat iar ferestrele au ancadramente de piatra.
Fatadele exterioare au un br au median gros si un altul sub streasina. Biserica are doua turle egale, de forma octogonala, fiind asezate una deasupra naosului si cealalta pe pronaos. Au ferestre prelungi si inguste terminate in arc si acoperisul de tabla.
Biserica are de jur-imprejur trotuare late din beton, iar curtea inierbata, cu brazi inalti in fata bisericii este imprejmuita cu un zid.
IRINA STOICA
Comentarii