Adevarat simbol al Orasului de Aur care este Praga, Podul Carol leaga doua cartiere istorice ale orasului: Staré Mesto si Malá Strana, despartite de apa Vltavei. A fost construit pe locul unuia mai vechi, Podul Judith, care nu a putut rezista probei timpului, in mod special repetatelor inundatii. Actualul pod a fost ridicat de Carol al IV-lea (1355-1378), conducatorul Sfantului Imperiu German. Seful lucrarilor, care au demarat in 1355, a fost arhitectul Peter Parler ajutat de J. Ottl. Din nefericire niciunul dintre ei nu a apucat sa-si vada opera terminata, lucrarile finalizandu-se abia dupa moartea acestora, in 1404.
Podul sustinut, de 16 piloni, are o lungime de circa 516 metri, o latime de 9-10 metri si se afla la peste 13 metri de oglinda apei. Incepand din anul 1657, podul construit in stil gotic s-a transformat intr-o galerie de statui in aer liber. La inceput acestea erau doar niste cruci, prima fiind una poleita in bronz plasata aici inca din secolul al XIV-lea. Acesteia i s-a adaugat ulterior monumentele Golgota, Fecioara indurerata si altele, 26 la numar fiind ridicate intre 1700-1714 si purtand semnatura unor artisti ilustri in epoca.
Grupul statuar reprezentandu-i pe Kiril si Metodiu a fost adaugat abia in 1928. Cele mai multe dintre statui au fost realizate in gresie, piatra nu foarte dura si, de aceea, pentru a putea fi pastrate, au fost inlocuite prin copii, originalele fiind duse in Muzeul National, in Lapidarium. Statuia Sf. Filip Benizzi este singura daltuita in marmura iar cea a Sfantului Ioan Nepomuk este din bronz. Acesta a fost un sfant martir, condamnat la moarte de regele Wenceslas al IV-lea, pentru ca nu a vrut sa-i destainuie ceea ce marturisise regina la ultima spovedanie. Sfantul a fost bagat intr-un sac si aruncat in apele Vltavei iar locul supliciului, intre al VI-lea si al VII-lea pilon, a fost insemnat printr-o cruce aurita, asezata pe peretele podului.
La fiecare dintre marginile acestuia se afla cate un turn, marcand intrarea si iesirea. Partile de jos ale acestora fac parte din vechiul pod Judith, dar au fost reconstruite si impodobite intre secolele XIV-XVI, motivele ornamentale fiind steme, blazoane, figuri de sfinti si de suverani ai Boemiei. Pictura a fost restaurata in secolul al XIX-lea.
Importanta constructie nu rezista in totalitate decat treizeci de ani, dupa care, in timpul unei ierni lungi, cu inghet urmat de inundatii, podul cedeaza. Este reparat in scurt timp si nu mai necesita interventii serioase desi este mereu supus inundatiilor si chiar traversarii sale de armate cu armament greu. La inceput a fost numit simplu „Podul de piatra”. De altfel pana in 1841 a ramas singurul care traversa Vltava. Actualul nume, „Podul Carol”, i-a fost dat in 1870. Dupa 20 de ani o inundatie cumplita aduce mari prejudicii structurii podului, rupandu-i cateva arcuri si distrugandu-i o parte dintre piloni. Reparatiile dureaza doi ani, perioada in care podul este inchis.
Ingreunarea traficului inca de la inceputul secolului al XX-lea, duce din nou la inchiderea podului. Timp de 13 ani se consolideaza, se repara si se revizuieste in modul cel mai serios. Reparatiile, un adevarat succes, contribuie la rezistenta podului in cele mai grele situatii cum au fost inundatiile din 2002. Ultimele consolidari au fost incheiate in 2010 si podul a fost redat in totalitate circuitului tuturor localnicilor si turistilor, care pot admira de aici spectacolul magic al imprejurimilor dar si al statuilor incremenite in timp.
IRINA STOICA
Comentarii