Sintagma „chip de piatra” face trimitere, din perspectiva stilistica, la o persoana rigida, excesiv de sobra si chiar lipsita de sentimente frumoase. In articolul de fata insa ne vom referi la elementul concret, la formatiunile stancoase numite si sfincsi, printr-o analogie cu celebrul si enigmaticul sfinx egiptean. O apropiere, altfel, destul de subreda, bazata doar pe faptul ca stancile respective, privite din anumite unghiuri, pot fi asemanate cu chipuri umane vazute din profil (de ce numai astfel?), dar nu au si trup de leu ori celelalte „accesorii” specifice binecunoscutei fapturi mitice.
Cu speranta ca foarte curand va vom putea prezenta aspecte stranii, inexplicabile, oculte si ocultate despre sfincsii de pe teritoriul Romaniei, astazi va oferim doar cateva dintre exemplele de asemenea chipuri de piatra nefaurite de mana omului, care sunt mult mai numeroase decat se crede.
Sfinxul din Bucegi este cunoscut mult dincolo de hotarele Romaniei – asezat uneori fata in fata cu sfinxul din podisul peruan Marcahuasi – in special datorita profilului sau insolit (el ne „arata” obrazul stang), ce a inflacarat imaginatia multor amatori de senzational. Faimosul chip a fost comparat pana la suprapunere cu imaginea, la fel de cunoscuta, a regelui dac Decebal, dar aspectul cel mai incitant legat de el se plaseaza in contextul mult mai vast si greu de deslusit al unor presupuse practici magico-religioase stravechi, intr-o zona unde paranormalul e la el acasa, insa in care exista realmente si energii telurice, poate si celeste, cum in putine locuri de pe planeta se intalnesc.
Daca chipul ce domina platoul Bucegilor este vizitat permanent de nenumarati turisti (nu putem sa nu amintim ca zona este numita cu o ironie amara si dramatica „bulevardul Bucegi”, din cauza afluxului de curiosi, multi dintre ei neavand nicio afinitate fata de munte, de natura pe care o murdaresc, o pangaresc si o distrug iremediabil!), mai greu de depistat este Sfinxul de la Toplet, pe Valea Cernei, nu departe de „martirizatele” Bai Herculane. Si acesta este tot un profil-stanga de barbat, iar undeva, la picioarele stancii, o legenda spune ca ar fi fost ingropate toiagul lui Hercule si pielea leului ce nu permite niciunei arme sa aduca vatamare trupului celui care o imbraca.
In Carpatii de curbura mai pot fi vazuti inca cel putin doi sfincsi, de altfel destul de cunoscuti: Ciobanasul din Masivul Zaganul are aparenta personajului care ii da numele, iar ceva mai ferit de asaltul turistilor de duminica, Sfinxul Bratocei, din Ciucas, scruteaza Pasul Bratocea de la o altitudine de circa 1.300 de metri, fiind destul de asemanator cu confratele sau, nu foarte indepartat, din Bucegi. La o distanta masurata pe harta la fel de rezonabila, in Muntii Barsei, se afla legendarele Pietre ale lui Solomon, formatiuni stancoase interesante, in jurul carora s-au tesut povesti, eresuri si practici populare insolite. Intre aceste creatii ale naturii se remarca Sfinxul, care ne infatiseaza si el obrazul stang.
Masivul Cozia conserva, dincolo de istoria scrisa deseori cu incompetenta si falsificata, si imagini simbolice ale unei traditii pastorale indelungate. Printre elementele concludente din acest punct de vedere se numara si chipurile de piatra dominate de Sfinxul de la Stanisoara, care au primit de la localnici nume ca Haiducul, Tatarul, Dacul, Omul cu gluga, Mosneagul, Dochia, Vanatorul si asa mai departe. In fine, lasand deocamdata in afara listei cel putin cateva zeci de alte asemenea chipuri de piatra de la noi, mai mentionam fugitiv sfincsii din Calimani, Cheile Nerei, Persani, Piatra Arsa, Macin, Ignis, Bustea…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii