Între cele doua afectiuni se face deseori confuzie, cel mai probabil din cauza elementelor comune (afecteaza articulatiile, oasele, ligamentele), dar si a simptomelor asemanatoare.
Artroza se traduce prin durerea mecanica provocata de uzura articulatiilor, mai ales a cartilagiilor. De altfel, însasi etimologia indica acest lucru: în limba greaca, „artrosis” se refera la o boala a articulatiei oaselor.
Artroza reprezinta degenerarea si uzura cartilagiului articular, care acopera extremitatile oaselor. Acesta este un tesut elastic ce are ca rol facilitarea mobilitatii articulare cu un minimum de frictiune, absorbind totodata socurile.
Consecinta acestei uzuri duce la rigidizare în zona articulatiilor (si durere), afectându-le mai ales pe cele foarte solicitate si care suporta majoritatea greutatii corpului – picioare, genunchi, solduri si articulatiile coloanei ver-tebrale, dar si articulatiile mici – umeri, mâini si/sau glezne.
Unul dintre factorii de risc în aparitia artrozelor la sold, genunchi si la nivelul coloanei lombare este excesul ponderal, care reprezinta o solicitare permanenta atât pentru zona lombara a coloanei vertebrale, cât si pentru articulatiile soldului si ale genunchiului.
Sportivii sunt predispusi direct la problemele de artroza datorita solicitarii intense a articulatiilor specifice. Prin erodarea suprafetei cartilajului, care în mod normal este foarte neteda, oasele ajung sa se frece unul de celalalt, iar pe masura ce afectiunea progreseaza, suprafetele cartilajelor si osului devin tot mai neregulate, în timp aparând excrescente osoase, denumite popular „ciocuri” sau „noduri”. Ca semnale ca afectiunea începe sa se instaleze, se constata o rigiditate a articulatiei, în special dupa repaus sau dimineata la trezire, însa dispare dupa 1-2 minute de miscare. Evident, aceasta rigidizare produce o limitare a mobilitatii, ceea ce face dificila efectuarea unor miscari ce solicita direct zona afectata.
Artroza apare mai ales la persoanele trecu-te de 45 de ani, fiind o afectiune ce progreseaza încet, dar constant. Primul simptom de obicei este o durere foarte ascutita ce apare la încercarea de folosire a articulatiei, mai ales daca se forteaza, sau dupa o pauza mai lunga. Durerea poate disparea daca nu se solicita articulatia.
Artrita este legata adesea de o boala imunitara si reprezinta o inflamatie a articulatiei, care poate fi cauzata de o afectiune infla-matoare sau infectioasa. De asemenea, artrita implica o deteriorare prin uzura a cartilajului din articulatii, care în mod normal protejaza extremitatile oaselor, permitându-le o miscare fina si fluida. Daca acestea nu ar exista, oasele s-ar freca unul de celalalt producând dureri, inflamatii sub forma de umflaturi si rigiditate.
Afectiunea apare odata cu înaintarea în vârsta, dar si în urma unei lovituri sau a unui accident la sportivi. În urma acestui proces, osul începe sa se îngroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala în articulatia respectiva.
Artrita reumatoida reprezinta infectarea membranei sinoviale, determinând reactia anticorpilor de a distruge elementele patogene, însa printr-o interpretare imunitara eronata anticorpii vor ataca si tesutul articular.
Daca nu se urmeaza un tratament adecvat, va progresa spre oase, ligamente, muschi si organe interne. Aceasta reactie imunitara eronata este declansata de factori de mediu activatori, precum virusi, bacterii, actiunea unor toxine din mediu si agenti chimici, mediul de viata foarte poluat.
Pentru a stopa procesul inflamator si distrugerea articulatiilor, trebuie eliminati din organism factorii generatori si sa fie regenerate zonele de tesut deteriorat. Prin fitoterapie si ter-moterapie, se pot accelera metabolismul local si vascularizarea în zonele afectate, iar toxinele si reziduurile celulare vor fi preluate de sânge si limfa pentru a fi eliminate din organism.
Regenerarea tesuturilor afectate se poate face prin combinatii de anumite plante medicinale, elementele pe care le contin acestea ajutând la o regenerare a celulelor cartilaginoase si osoase si la refacerea structurii articulare.
În general, antiinflamatoarele aduc o oarecare ameliorare, dar exista si alte mijloace pentru alinarea durerilor, fara abuz de medicamente. Daca structura ligamentelor este complet distrusa, nu se mai poate interveni în refacerea ei.
Iata câteva recomandari, ce pot ajuta la preîntâmpinarea acestor suferinte:
– deloc ciudat, frigul este indicat în cazul inflamatiilor, putând fi aplicate în zona dureroasa sau inflamata comprese cu cuburi de gheata;
– o alimentatie bogata în Omega-3, vitamina E, vitamine si minerale este foarte importanta în aceste cazuri. Uleiul de ficat de morun (bogat în Omega-3) si vitaminele A si D încetinesc distrugerea cartilajelor (aflata la originea artrozei) si reduc factorii de inflamare si durere;
– uleiul din seminte de in contine de asemenea acizi Omega-3, dar nu trebuie sa se depaseasca 4 linguri/zi. O alta sursa excelenta de Omega-3 o reprezinta nucile;
– vitamina C si antioxidantii contribuie în general la reducerea riscului de artroza si artrita, protejeaza celulele si limiteaza deteriorarea tesuturilor;
– evitati miscarile repetitive, suprasolicitarea si practicati o activitate fizica constanta, la parametri moderati;
– o plimbare de 2-3 kilometri, efectuata zilnic, face ca articulatiile sa fie mai bine hranite si oxigenate. Îmbunatatirea conditiei fizice, mersul pe jos, gimnastica, înotul, yoga, reprezinta un plus de surse de sanatate;
– comprese cu decoct de capsaicina (componenta activa din ardeii chili) pot fi aplicate în caz de dureri locale; aplicati timp de 7 zile un decoct preparat din pudra de chili si boia iute;
– evitati suprasolicitarea articulara, frigul, umezeala si mentinerea aceleiasi pozitii timp îndelungat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii