„Învierea” pe calea frigului un simplu vis rece?

    
     Merita a cunoaste faptul ca, în ultimii ani s-a creat o vie miscare de idei pe marginea multiplelor posibilitati ce revin frigului în domeniul medicinii, si în special pe marginea faptului ca gratie hipotermiei profunde, practicata în perioada mortii clinice, organismul ar putea fi mentinut nu numai un timp îndelungat în aceasta stare de metabolism nul, stare foarte apropiata mortii aparente, ci si ca acelasi organism ar putea fi readus în limitele parametrilor obisnuiti de functionare, dupa suprimarea refrigeratiei.    
     Cu alte cuvinte, se sustine posibilitatea „învierii” unui individ mentinut timp îndelungat în stare de refrigeratie, deci de congelare.
    
     Merita a cunoaste faptul ca, în ultimii ani s-a creat o vie miscare de idei pe marginea multiplelor posibilitati ce revin frigului în domeniul medicinii, si în special pe marginea faptului ca gratie hipotermiei profunde, practicata în perioada mortii clinice, organismul ar putea fi mentinut nu numai un timp îndelungat în aceasta stare de metabolism nul, stare foarte apropiata mortii aparente, ci si ca acelasi organism ar putea fi readus în limitele parametrilor obisnuiti de functionare, dupa suprimarea refrigeratiei.    
     Cu alte cuvinte, se sustine posibilitatea „învierii” unui individ mentinut timp îndelungat în stare de refrigeratie, deci de congelare. Un om de stiinta american, fizicianul Robert Ettinger a scris chiar o carte, intitulata „Perspectivele nemuririi”, devenita peste noapte best-seller, în care sustine cu convingere ca aceasta posibilitate exista, si ea apartine viitorului apropiat.    
     O tehnica destul de complicata si în special de costisitoare este oferita acelora care se arata dispusi sa joace „cartea nemuririi” si în special s-o finanteze. Sângele candidatului în cauza este scos din aparatul circulator înca din primele minute ale mortii clinice si înlocuit cu o solutie speciala de glicerina-glicerol -, iar mai recent, cu dimetilsulfoxid, substante care împiedica deteriorarea ireversibila a celulelor în timpul hipotermiei profunde, si care au, în plus, proprietatea de a nu îngheta nici la temperaturi foarte scazute. În continuare, corpul astfel preparat în vederea „învierii” este racit cu gheata uscata – într-o prima etapa pâna la minus 80 de grade -, iar într-o a doua, când este racit pe calea azotului lichid chiar pâna la minus 196 grade. Urmeaza apoi închiderea ermetica a „candidatului la înviere”, într-un cosciug sau container frigorific, ca si depozitarea acestuia în asa-numitul mausoleu-frigider, unde este tinut pâna când se va decide operatiunea inversa, deci defrigeratia, asadar „învierea”.    
     Numerosi indivizi au „jucat” aceasta carte, printre care si un celebru profesor de psihologie, James Bedford, congelat înca din 1967, stare în care se afla înca si astazi, asteptând descoperirea remediului leucemiei, boala care l-a rapus. Nenumarati alti bolnavi se afla într-o situatie asemanatoare, si tot asteapta. Medicina, mai concreta, însa asteapta si ea, dar nu „învieri” spectaculoase, cât posibilitatea ca criogenia sa aduca contributii mai substantiale în domeniul chirurgiei transplanturilor de organe. Cosmonautica asteapta si ea, la rândul ei, ca tot criogenia sa creeze posibilitati si premise pentru calatorii cosmice de mare distanta, când cosmonautii mentinuti un timp bine precizat în stare de anaerobioza, pe calea refrigeratiei, sa poata fi readusi la viata, spre a-si continua si definitiva calatoria spatiala în care s-au angajat. (Prin anaerobioza întelegând modul de viata în absenta oxigenului liber).    
     Dupa cum vedem, ne aflam din acest punct de vedere în acest domeniu nesfârsit de „science fiction”. Sa nu uitam însa, ca si acest domeniu a furnizat stiintei numeroase surprize.