Odata cu instalarea sezonului cald, ies la lumina si amenintari la adresa sanatatii noastre pe care le putem considera lesne niste "nimicuri" nepericuloase, dar care in realitate sunt capabile de a ne pune chiar si viata in pericol. Capusele fac parte din aceasta categorie, ele activand de fapt pe tot parcursul anului, la temperaturi exterioare de 7-25 grade Celsius; peste aceste valori, "bestia neagra" se ascunde in sol, sub vegetatie si oriunde poate gasi umiditatea necesara supravietuirii. Poate fi vorba si despre cele deja gasite pe corpul cainelui sau al pisicii, dar trebuie precizat ca o capusa infometata ataca prima fiinta cu sange cald intalnita. Si sa nu uitam ca acest inamic minuscul poate trai luni de zile fara hrana, doar cu apa pe care o preia din aer.
De ce locuri sa ne ferim?
Capusa traieste de obicei in paduri, pe pajisti, in locuri cu ierburi inalte, dar si la munte, pe terenurile cu gazon ori in gradini. Pentru a se agata de victima, ea nu se catara in arbori, nu sare, ci se urca pe aceasta, pana la 50-100 de centimetri inaltime; larvele raman in schimb la nivelul solului. Un aspect ingrijorator este puterea lor de raspandire rapida. In Letonia, de pilda, anumite paduri sunt inaccesibile populatiei din cauza invaziei capuselor si deci a riscurilor de infectare.
Pe de alta parte, animalele salbatice, in special erbivorele, constituie adevarate rezervoare de bacterii, la care capusa este insensibila, astfel ca un singur cerb, de exemplu, poate hrani cu sangele sau intr-un an si un milion de capuse! Iar odata cu sangele insecta absoarbe virusii si bacteriile pe care le transmite ulterior inclusiv omului, imbolnavindu-l astfel de maladii grave, de genul meningo-encefalitei. In ce priveste pasarile, acestea servesc ca vehicul de raspandire pentru capuse si de propagare a infectiilor.
Cum indepartam agresorii?
Toate capusele sunt periculoase, dar femelele adulte si nimfele in mod special, deoarece transmit spirochetul Borrelia Burgdorferi, aflat la originea maladiei Lyme. Talia minuscula a nimfei face ca aceasta sa se instaleze usor pe corpul omului devenit astfel victima sigura. Totusi, de obicei exemplarele adulte pot fi observate pe piele si atunci trebuie indepartate imediat. E de preferat ca mana cu care se lucreaza sa fie protejata cu o manusa de cauciuc (chirurgicala), iar in timpul operatiunii corpul insectei nu trebuie perforat, deoarece sangele cu care s-a hranit contine bacterii. Daca totusi s-a produs un contact cu capusa, mainile vor fi spalate imediat foarte bine, apoi dezinfectate.
Nu se folosesc produse ca eterul, deoarece capusa anesteziata poate regurgita imediat, marind astfel riscul de infectie. Se va lucra cu o penseta fina, insa nu taioasa, cu care se prinde insecta de cap (nu de abdomen) si cat mai aproape de locul de pe piele in care s-a agatat. Extractia se face lent, drept, fara miscari de rotatie, pana cand capusa se desprinde, procedura ce nu trebuie grabita, pentru a nu rupe corpul plin de bacterii al acesteia.
Atentie si dupa extractie!
Fara a exagera, in timp ce indepartam intrusul nu trebuie sa scapam din vedere ca adultul e dotat cu un sistem de acrosaj asemanator harponului, ceea ce implica mai multe riscuri si implicit precautii. Dupa ce totul a decurs bine, locul muscat de capusa trebuie bine dezinfectat. Daca totusi capul insectei ramane in piele nu e motiv de alarmare, intrucat bacteriile se gasesc in abdomenul extras, astfel ca e suficienta o dezinfectare atenta a locului; acolo se va forma o mica infectie, dar se va vindeca rapid. In caz ca nu actionati singuri pentru a extrage capusa si apelati la alta persoana, insistati sa nu foloseasca eter sau alt produs care sa "adoarma" agresorul.
Odata extras, acesta este de obicei viu, dar nu trebuie strivit, fiindca sangele ingurgitat va raspandi riscul de infectie. E de preferat sa-l aruncati la toaleta sau, si mai bine, sa-l puneti intr-un mic recipient bine inchis, pentru ca la o eventual imbolnavire ulterioara sa il trimiteti la un laborator de analize medicale. Oricum, inca 7-20 de zile dupa muscatura capusei, victima trebuie sa-si urmareasca reactiile si simptomele. Daca in jurul muscaturii se formeaza o aureola rosie si in plus apar dureri de cap si in gat, febra, inflamatii ale ganglionilor, oboseala, dureri articulare etc., e foarte posibil ca maladia Lyme sa se fi instalat in organism.
Riscuri si precautii
Boala despre care vorbim nu este una noua, insa nu i s-a gasit nici antidot, nici vreo modalitate de prevenire, ci numai posibilitatea de stopare a infectiei depistate la timp. Evolutia ei poate fi insa si foarte lenta (de-a lungul mai multor luni) si, netratata, se raspandeste in tot corpul, afectand creierul, sistemul cardiac, cel respirator, cel nervos si cel muscular si determinand astfel un handicap sever pentru victima.
La nivelul articulatiilor apare artrita, in tesutul nervos genereaza paralizia fetei, a unui picior, probleme neurologice etc., afectata putand fi si maduva spinarii. Cu unele rezerve privitoare la eficacitate, tratamentul cu antibiotice este cel folosit in muscaturile de capuse, dar sansele de reusita scad la cei muscati in mai multe randuri. In schimb, copiii mai mici de 2 ani pot fi tratati preventiv; lucru cu atat mai important cu cat maladia Lyme, la fel ca sifilisul, poate antrena malformatii ale fatului ori declanseaza avortul.
In concluzie, recomandarea elementara ce se poate face la modul general este ca, in cazul frecventarii unor locuri precum cele mentionate mai sus, sa se evite zonele de risc ridicat, imbracamintea sa nu lase expusa o suprafata prea mare de piele si nu in ultimul rand sa se pastreze vigilenta, in special in privinta copiilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii