Computerele care ne mint
Computerele se retrag în „umbra” realitatii
Putem vedea ceea ce..
Computerele care ne mint
Computerele se retrag în „umbra” realitatii
Putem vedea ceea ce… nu (mai) exista
Jocurile Olimpice recladesc istoria
Al treilea ochi poate fi cibernetic
Armata, medicina, arheologia, turismul viseaza frumos!
Informaticienii au aruncat o provocare socanta celor care se gândeau ca Jocurile Olimpice gazduite de Grecia în 2004 vor însemna, conform traditiei firesti, doar o atractie mondiala sportiva. Depasind orice închipuire, acestea vor prezenta turistilor aflati în vechea Elada un miracol tehnologic. Sa-i spunem hiperrealitate sau realitatea îmbogatita, în lipsa unei terminologii unanim acceptate. Mai concret si foarte pe scurt spus, cei ce vor dori se vor plimba prin Atena secolului 21, putând admira o Atena a primelor olimpiade, chiar cu statuile ei disparute, cu cladiri si coloane de marmura prefacute de timp în pulbere, cu strazile ei stravechi…
Îmbratisarea marmoreenei Venus
Ceea ce am numit hiperrealitate se deosebeste de realitatea virtuala (care creeaza integral o lume unde „plonjeaza” subiectul uman), întrucât nu elimina, ci adauga lumii reale o serie întreaga de informatii menite sa ofere o imagine mai completa, repere precise pentru executarea unei actiuni oarecare, pentru cunoasterea unui loc, a unei stari, a unui fenomen etc. Închipuiti-va ca, în acest fel, mergând la Luvru s-o admirati pe seducatoarea Venus din Milo, aveti placuta surpriza s-o vedeti întreaga, adica nu lipsita de brate, asa cum o cunoasteti din albumele de arta. Desigur, nu veti putea conversa cu ea. Deocamdata! Dar, pentru fanii tehnologiilor de vârf, probabil ca amanuntul cel mai spectaculos al acestei realizari de senzatie îl reprezinta „trecerea în rezerva” a computerului.
Ochelarii miraculosI
Tot acest „scenariu” este posibil datorita unor ochelari. Sistemul MARS, este reprezentat de mai multe elemente portabile ca un…rucsac. Ochelarii înseamna, de fapt, un sofisticat sistem de vizualizare, locul pe care se concretizeaza acel „adaos” la realitatea în care se afla subiectul. Acesta selecteaza, de pilda, un meniu sau o imagine folosindu-se de un ordinator de buzunar tip telecomanda, aflat în relatie cu un mic ordinator portabil. Pozitionarea utilizatorului se face printr-o antena GPS, sistemul care se ocupa de satelitii americani si rusesti, precizia sa fiind de câtiva centimetri. Un alt sistem permite transmiterea imaginii la ochelari, în functie de directia privirii utilizatorului. În fine, un receptor GPS corecteaza toate datele, astfel ca informatia ajunsa la subiectul uman este cea optima.
Cum s-au adaptat speciile de pe Terra?
De la cei mai înalti munti la adâncurile oceanului, influenta omenirii a...
Comentarii