Cât de batrân este, de fapt, Pamântul?
Pamântul este mai batrân decât se credea!
..
Cât de batrân este, de fapt, Pamântul?
Pamântul este mai batrân decât se credea!
…Dar Luna?
Tungsten si Hafniu: fascinanta poveste spusa de doua metale
Inele în jurul Terrei?
Suntem într-adevar diferiti fata de restul Galaxiei?
Viata îsi aniverseaza primul miliard de ani!
Doua studii recente au reusit sa puna de acord diversele scenarii privind durata procesului de formare a Terrei: 30 de milioane de ani dupa formarea Soarelui i-au fost necesari sa se „maturizeze”. Surpriza: cu 70 de milioane de ani „mai repede” decât estimeaza teoriile existente privind formarea… Lunii!
„Tinta” au fost meteoritii considerati a avea o vârsta comparabila cu cea a Sistemului Solar. Determinari precedente fixasera formarea Pamântului în primii 60 de milioane de ani ai Sistemului Solar, dar recente cercetari au… înjumatatit acest rezultat. Pamântul este deci mai batrân decât credeam! Echipele de la Harvard si de la Münster care au ajuns independent la aceleasi rezultate, au prezentat scenariul conform caruia Terra a „debutat” ca un ocean de magma, rezultat al topirii aproape complete al oricarui fel de materiale solide în urma ciocnirilor colosale care se înregistrau. Scenariul a fost comun si altor corpuri ceresti. Doar perioadele difera. De dimensiuni mai mici, Marte a avut nevoie de 13 milioane de ani, în timp ce asteroidul Vesta de numai 4. Înca si mai important, studiul britanic si cel german au reusit sa demonstreze ceea ce doar se banuia: dimensiunea finala a unei planete este legata de durata necesara formarii sale.
Si Luna?
Soarele s-a nascut acum aproximativ 4,6 miliarde de ani în urma exploziei unei supernove, când formidabila unda de soc generata a dus la condensarea materiei din zona învecinata sub forma de planete, asteroizi, sateliti ai planetelor etc. Cele mai „populare” teorii actuale fixeaza „data de nastere” a Lunii la 100 milioane de ani dupa formarea Sistemului Solar, când Terra, ajunsa la 90% din dimensiunea actuala, a fost ciocnita de un obiect de dimensiunea lui Marte. Drept rezultat, o parte din tânara planeta a fost smulsa si aruncata pe o orbita circumterestra, devenind în timp Luna de astazi. Al Cameron, de la Universitatea din Tucson, Arizona, unul dintre pionierii teoriei formarii Lunii în urma unui impact, este astfel de parere ca alte simulari pe calculator vor trebui facute în lumina noilor date privind perioada în care s-a format Terra, care fixeaza începerea formarii nucleului sau metalic la 20-30 milioane de ani dupa formarea Soarelui. Mai mult: s-ar putea ca Pamântul sa fie…
Adevaratul „stapân al inelelor”?
Într-adevar, s-ar putea ca Terra sa fi avut la început în jurul sau inele cum are astazi Saturn! Asa sugereaza cel putin cele mai recente modelari pe calculator: praful si deseurile cosmice din jurul sau s-ar fi putut aduna în inele semitransparente. Conform calculelor lui Peter Fawcett de la Universitatea New Mexico si Mark Boslough de la Sandia National Laboratories, bazate pe structura si evolutia inelelor saturniene, socul produs de ciocnirea cu o enorma roca spatiala ar fi „aruncat pe orbita”, folosindu-se si de un nor de gaz în expansiune, mici roci terestre si praf care au colapsat în planul ecuatorial terestru, unde au ramas pentru o perioada cuprinsa între 100.000 si un milion de ani. Daca ar fi existat atunci oameni care sa fie martorii acestui fenomen, ei ne-ar fi putut lasa descrierea unui tablou de o frumusete coplestioare, imediat dupa apusul Soarelui sau imediat înainte de rasarit, când inelele ar fi început sa straluceasca pe fondul cerului întunecat. Dar… oamenii nu aparusera înca si viata trebuia sa mai astepte un timp. Mai putin decât se credea.
Traim de… un miliard de ani!
Nu doar în apa, dar si pe uscat! Si aici este nevoie de o corectie! Dr. Tony Prave, geolog la Universitatea St. Andrews, a descoperit ca viata a aparut pe Terra mai devreme decât se credea pâna acum, mai precis acum mai bine de un miliard de ani. El a „citit” aceasta în biocrusta ce acopera unele pietre din regiunea Torridon în nord-vestul Scotiei: o pelicula de bacterii cu vârsta între 543-1000 de milioane de ani. Pamântul era pe atunci un loc „mortal”, bântuit de cataclisme, cu o atmosfera care se schimba de la o clipa la alta, gazda a unor conditii cu adevarat extreme. Aceasta crusta bacteriana ar putea fi primul semn de viata de pe planeta noastra. Creaturi unicelulare, dovedind si astazi o formidabila putere de adaptare la orice conditii, bacteriile, dupa cum dovedesc studiile Dr. Prave, au existat nu doar în oceanul planetar care acoperea Terra, ci si pe portiunile de uscat care, timid, începeau sa se formeze. Pas cu pas, dupa cum se vede, ajungem sa descifram cele mai îndepartate si întunecate epoci ale istoriei Universului si ale Terrei. Întrebarea care s-ar mai pune este: ne vor ajuta ele sa ne controlam si viitorul si sa evitam un sfârsit prea timpuriu al atât de tinerei noastre civilizatii?
Transformarea calatoriilor în spatiu
Laserele care exploateaza capacitatea naturala a bacteriilor de a transforma lumina solara...
Comentarii