Dupa primul zbor cosmic, intreprins de Gagarin, oamenii au cautat sa impinga tot mai departe limitele cuceririi Cosmosului. Au urmat asadar aselenizarea, primele amartizari, pentru ca ultimul deceniu sa duca la stabilirea primei baze extraplanetare permanente – Statia Spatiala Internationala.
In acelasi timp, omenirea a fost martora unor esecuri si accidente tragice, carora le-au cazut victime cosmonautii rusi si americani, accidente datorate defectarii, imediat dupa iesirea din atmosfera terestra, a aparaturii de bord sau a deteriorarii dispozitivelor de protectie. Pe viitor, insa, ne asigura savantii, astfel de incidente nu se vor mai repeta, deoarece rachetele vor putea sa se repare singure!
Fibrele inteligente
Majoritatea defectiunilor survenite in Cosmos se datoreaza variatiilor bruste de temperatura, dar si micrometeoritii sau „deseurile” provenite de la precedentele misiuni spatiale pot ciocni invelisul navetei – este una dintre ipotezele vehiculate in legatura cu avaria suferita de naveta Apollo 13. In conditiile extreme existente in spatiul cosmic, repararea unor asemenea stricaciuni ar necesita pe de o parte o tehnologie avansata, pe de alta eforturi considerabile din partea astronautilor. In curand, insa, solutia va veni din partea nanotehnologiei. „Cand ne taiem la mana, organismul declanseaza propriul sistem de aparare si, indiferent ca ne bandajam sau nu, sangele se va coagula, formand un strat protector si ajutand la regenerarea pielii. Dupa acest principiu ne-am calauzit si noi, atunci cand am cautat sa cream un material capabil sa ajute naveta avariata sa-si refaca singura invelisul”, spune Christopher Semprimoschnig, inginer la European Space Technology Research Centre, din Olanda.
Semprimoschnig s-a aflat in fruntea unui colectiv de cercetatori din mai multe tari occidentale, care au derulat, sub egida Agentiei Spatiale Europene (ESA), un program vizand punerea la punct a unui procedeu de „autovindecare a ranilor navetei”, dupa cum s-a exprimat, plastic, specialistul olandez. Savantii au inlocuit unele dintre fibrele care trec prin materialul rasinos din invelisul navetelor spatiale cu fibre de sticla umplute cu un adeziv special, capabil sa se intareasca si in lipsa oxigenului. „In cazul unui impact cu un corp strain, fibrele de sticla se sparg, dar lichidul din interior se va imprastia in jur, umpland eventualele crapaturi in bordaj si intarindu-se instantaneu”, explica Semprimoschnig.
Spre Marte, fara riscuri
Gratie noii tehnologii, pana la implementarea careia vor mai trece, considera specialistii, cel putin zece ani, responsabilii ESA spera sa le-o poata lua inainte americanilor, realizand misiuni cu durata mai mare decat cele actuale. Ei intentioneaza sa construiasca invelisurile de protectie ale viitoarelor rachete cosmice in conformitate cu aceste standarde de ultima ora, pentru ca respectivele invelisuri sa fie mult mai rezistente la fluctuatiile de temperatura si la socuri. Practic, fibrele cu adeziv vor impiedica producerea la bordul navetelor a unor incidente minore dar care pot avea (si istoria, din pacate, a dovedit-o) efecte catastrofale. „Daca aceasta tehnologie ar fi fost la dispozitia noastra inca de acum doua decenii, accidente precum cele ale navetelor Challenger sau Columbia nu ar mai fi avut loc. Totusi, daca solutia va fi pusa in practica, riscurile legate de eventuale calatorii spre Marte sau spre alte planete din Sistemul Solar vor fi mult mai reduse decat in prezent, iar durata de viata a unei navete spatiale va fi considerabil sporita”, spune dr. Richard Trask de la Departamentul de Inginerie Aerospatiala al Universitatii Bristol, Marea Britanie.
Comentarii