Asadar, exista si un scenariu al „bulgarelui de zapada” care ar insemna conlucrarea mai multor cauze dramatice care sa duca la disparitia omenirii. E posibil, dar LiveScience pune o intrebare pragmatica: totusi, de cati supravietuitori ai apocalipsei ar fi nevoie pentru ca omenirea sa nu dispara complet?
Deocamdata nu stim daca si cand s-ar produce o Apocalipsa care sa distruga Pamantul, dar putem admite ca nu toata civilizatia umana pana la ultimul individ ar disparea in cataclism. Ar trebui sa existe niste supravietuitori pentru ca totulsa o ia de la inceput, asa ca intrebarea pe care o pune LiveScience este mai mult decat interesanta: care ar fi numarul minim de oameni supravietuitori pentru ca civilizatia terestra sa nu fie condamnata la extinctie totala, asemenea dinozaurilor?
Ar fi nevoie de un numar mare de indivizi norocosi sau de unul relativ restrans? Presupunand ca exista unii supravietuitori, de catioameni ar fi nevoie pentru a mentine specia noastra? Sute, mii,sute de mii?
Raspunsul scurt la aceste intrebari este „depinde”.
Si acest „depinde” se refera la conditiile diferite pe carear trebui sa le suporte civilizatia umana.
De exemplu, un razboi nuclear ar putea declansa o iarna nucleara, supravietuitoriiar trebui sa se confrunte cu temperaturi de inghet in plina vara, foamete globala, ca sa nu mai vorbim de expunerea la radiatii.
Cu toate acestea, lasand deoparte unele dintre aceste conditii si concentrandu-ne pe dimensiunea populatiei, numarul minim este probabil foarte mic comparativ cu cei aproximativ 7,8 miliarde de oameni in viata in prezent. „Cu supravietuitori in numar de cateva sute, probabil ca s-ar putea supravietui timp de multe secole. Populatii mici, de acest nivel, au supravietuit timp de secole si poate milenii de-a lungul istoriei planetei”, sustineapentru LiveScience Cameron Smith, profesor asistent adjunct in cadrul Departamentului de antropologie de la Universitatea de Stat Portland din Oregon.
Cercetarile lui Smith asupra civilizatiilor umane timpurii si a colonizarii spatiale ii ofera o perspectiva destul de buna asupra sperantelor noastre de supravietuiredupa o apocalipsa.
In viziunea lui Smith, este de asteptat camarile aglomerari umane, orasele, sa fie cele mai vulnerabile daca civilizatia globala s-ar destrama in urma unei Apocalipse, deoarece indivizii care traiesc in aceste locuri nu produc nimicsi isi importa aproape toata mancarea, depinzand in mare masurade electricitatea produsa in alta parte.
Prin urmare, populatiile supravietuitoare ar trebui sa paraseasca marile aglomerari,sa se raspandeasca in mici grupuri care sa gaseasca resursele de hrana. In perioada neolitica timpurie (incepand cu sfarsitul ultimei ere glaciare, cu aproximativ 12.000 de ani in urma), candoamenii au inceput sa cultive pamantul, existau multe asezari mici la nivel mondial, cu populatii variind de la cateva sute pana la aproximativ 1.000 de indivizi, potrivit lui Smith.
„Trebuie sa fi fost populatii destul de independente, dar banuiesc caaveau si legaturi matrimoniale, si de imperechere, cu alte sate. Si intr-un scenariu apocaliptic, imi imaginez ca acelasi lucruse va intampla si in viitor”.
O populatie supravietuitoare dedoar cateva sute de oameni ar avea nevoie de un mod de a mentine un sistem de reproducere, mai spune Smith. Consangvinizarea sau reproducerea intre indivizi strans inruditi este o provocare majora cu care se confrunta populatiile mici.
Consecintele consangvinizarii pot fi demonstrate odata cu caderea dinastiei spaniole habsburgice, care a condus Spania in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Dinastia a pastrat in mod regulat casatoria in familie pana in 1700, cand linia genealogica s-a incheiat cu un regeinfertil si deformat facial, regele Carol al II-lea, scrie LiveScience.
Un scenariu similar s-ar putea intampla unei populatii umane reduse, cu optiuni de reproducere limitate dupa o Apocalipsa, cu exceptia cazului in care aceasta ar avea o suficienta diversitate genetica pentru a evita uniunile intre rude. Un numarsuficient de indivizi de varsta reproductiva de sex opus, cunoscut sub numele de dimensiunea efectiva a populatiei, ar fi, de asemenea, necesar pentru a avea incrucisari reproductive cu succes.
Seth Baum, cofondator si director executiv al Global Catastrophic Risk Institute, un grup de reflectie independent, analizeaza riscul producerii unor catastrofe globale. El este in favoarea prevenirii potentialelor catastrofe, ceea ce in cazul razboiului nuclear, de exemplu, inseamna asigurarea unor relatii adecvate intre tarile cu arme nucleare. Cu toate acestea, cercetarea lui Baum include si perspectiva construirii de refugii pentru a proteja oamenii in cazul aparitiei unei catastrofe globale. „In cazul unei catastrofe, vom dori sa avem unele dintre aceste garantii, astfel incat cel putin o populatie sa poata continua”, maispunea Baum pentru LiveScience.
Un factor important in orice fel de refugiu este abilitatea de a izola un grup de indivizi deorice efecte negative, potrivit lui Baum. De exemplu, anumite tari insulare, cum ar fi Noua Zeelanda si Australia, s-au transformat efectiv in refugii la scara larga in timpul pandemiei de coronavirus, tinand in frau, in mare parte, raspandirea virusului.
Un pas in plus ar fi sa avem un refugiu in caz de catastrofaapocaliptica, undeva pe Pamant, spunea Baum, „dupa modelul Global Seed Vault din Svalbard, Norvegia, care pastreaza copiile de rezerva ale tuturor semintelor lumii in siguranta, in interiorulunui munte. „Iar ceva mult mai ambitios ar fi un refugiu pentruoameni care nu se afla pe planeta”, a spus Baum.
Supravietuire in spatiul cosmic
Si acest refugiu relativ sigur ar fi pe altaplaneta din spatiu. Deci, in situatia ipotetica in care un numar de oameni au reusit sa evadeze pe alt corp ceresc pentru a evita Apocalipsa, care ar fi numarul minim de oameni necesari pentru a supravietui in spatiu?
O prima aproximatie vorbeste de un echipaj de pornire de doar 98 de persoane care ar fi suficient pentru o calatorie de 6.300 de ani (calatorind intr-o nava spatiala ipotetica la viteze posibile cu tehnologia actuala) pana la Proxima Centauri b, o exoplaneta asemanatoare Pamantului, care orbiteaza in jurul Proxima Centauri, cea mai apropiata stea de noi, potrivit unui studiu din 2018 publicat in Journal of the British Interplanetary Society condus de Frédéric Marin, astrofizician la Universitatea din Strasbourg, Franta, care studiaza antropologia spatiala.
Acest echipaj spre Proxima Centauri b nu ar fi format dintr-un esantion aleatoriu de 98 de oameni, ci mai degraba 49 de perechi de reproducere fara legatura, gata sa-si transmita genele lor. Populatia ar ramane genetic diversa si sanatoasain timp, in anumite conditii, astfel incat, de exemplu, cresterea echipajului ar trebui sa fie monitorizata si restrictionata.
Pe de alta parte, un echipaj de pornire mai mare de 500 ar fi probabil o alegere mai sigura, deoarece ar fi mai probabil sa-sipastreze diversitatea genetica cu mai multe perechi de reproducatori, potrivit unui studiu realizat de Marin si colegii sai. Smith a recomandat sa nu se utilizeze numere minimeabsolute in eforturile spatiale.
Intrebarea este: evident, mai multi colonisti, inseamna sanse mai mari, dar, de cate nave spatiale ar fi nevoie pentru aceste calatorii spatiale pentru un rezultat de succes?
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii