O dimineata insorita in zona Madridului. Nici un nor la orizont. Deodata, un enorm proiectil se indreapta spre Mejorada del Campo, la 18 kilometri de capitala, izbindu-se de acoperisul unei uzine, ca o lovitura de trasnet. Obiectul nu e altceva decat un bloc de gheata de circa 20 de kg. Un act de vandalism? Politia intervine si constata. „Proiectilul” a fost aruncat de foarte departe. Cel putin de la cativa kilometri. De undeva, din cer!
Nu e prima oara cand din cerul senin cad astfel de obiecte. Din 1960 au fost recenzate aproximativ 150 de cazuri in lume. Printre cele recente, unele ating dimensiuni incredibile. In 1955, 3 blocuri de gheata au plonjat in orezariile din Yaodu, China. Cel mai mare a facut un crater cu un diametru de 1 metru si o adancime de 50 cm! In 1997, alte doua s-au sfaramat in Brazilia; cantareau 50 si 200 de kilograme! Intre 8 si 17 ianuarie 2000, 12 astfel de obiecte cantarind pana la 3 kg s-au izbit de solul Spaniei. In iulie 2004, un monstru de peste 50 kg a ucis o fata de 15 ani in Toledo, Spania.
Un megabob de grindina cazut dintr-un cer senin?
La inceputul anului 2000, Inaltul Consiliu pentru Cercetare Stiintifica din Spania se mobilizeaza, mai ales prin expertii sai in fenomenul meteoritic. S-a lansat ipoteza ca obiectele ar fi venit din spatiu. O parte din Sistemul Solar e compus din gheata asa incat e posibil ca meteoriti de anvergura, inghetati, sa se rataceasca in apropiere de noi si, atrasi de gravitatia terestra sa traverseze atmosfera si sa ne viziteze… gradinile. Si totusi…
Traversand atmosfera, gheata se incalzeste si se volatilizeaza. Analiza obiectelor misterioase a confirmat aceasta supozitie. Compozitia chimica a esantioanelor de gheata in care sunt inchise mici bule de aer, sugereaza faptul ca ele nu pot veni din atmosfera noastra. Mai exact, din troposfera, stratul cel mai jos, cel care pleaca de pe sol si ajunge la 15 km altitudine. Cum se nasc atunci aceste bombe glaciare? Un lucru e sigur: monstrii de gheata au o origine necunoscuta. Grindina se formeaza pe furtuna in nori grosi (cumulonimbus).
In interior, mare inghesuiala si forfota: mici cristale de gheata se invecineaza cu miliarde de picaturi mici de apa si curenti de aer care urca sau coboara cu viteza. Prinse intre aceste vanturi contrare, cristalele oscileaza pe verticala. De fiecare data cand intalnesc o picatura de apa, aceasta se congeleaza la suprafata, fragmentul de gheata castigand in grosime. In cele din urma, greutatea creste suficient de mult ca sa scape de nor si sa cada sub forma de bob de grindina. Dar in aceasta poveste, cerul e mereu senin!
Apa din avion?
Asadar, in absenta norilor incarcati cu umiditate, trebuia cautata o alta explicatie. Cum ar fi… avioanele! Zapada se poate acumula intre roti in timpul decolarii, de pilda, dar se poate depune si pe aripi, si pe carlinga, in inaltul cerului, acolo unde termometrul coboara usor sub zero grade. Si mai exista o ipoteza, cea a scurgerilor de apa din avion (din toalete) care ingheata. In momentul in care aparatul intra in straturi de aer mai cald, blocurile compacte se dezlipesc de acesta si cad pe pamant.
O ipoteza seducatoare dar vulnerabila. In cateva cazuri, nici un avion n-a trecut deasupra zonei „bombardate”. Pe de alta parte s-a descoperit intr-un document din secolul XIX o mentiune legata de doua blocuri de gheata care au cazut in 1829, in Cordoba (Spania), si respectiv in 1851, in New Hampshire (SUA). Cu mult timp inainte de inventia avioanelor.
Asadar, trebuie cautata o alta explicatie.
In troposfera!
In timpul episodului din ianuarie 2000, cand 10 mari sloiuri de gheata au cazut in cateva zile pe solul iberic, imaginile din satelit au scos in evidenta o anomalie atmosferica. Cu 3 zile inainte de primul „proiectil”, stratul de ozon din dreptul zonei de impact a inceput sa se subtieze, temperatura din troposfera ridicandu-se.
Ori, se stie ca aceasta diferenta de temperatura intre cele doua straturi provoaca turbulente. E posibil ca in aceste conditii sa se formeze bucati mari de gheata? Observarea minutioasa a interiorului sloiurilor mari, conservate, a scos in evidenta o serie de indicii. De pilda, zonele de gheata foarte dense alterneaza cu straturile mai fiabile intre care s-au depistat bule de aer de cativa milimetri in diametru. O astfel de structura s-ar fi format in mijlocul unor vanturi haotice. Dar ipoteza nu justifica marimea ghetii.
S-a observat ca in timpul caderii, atmosfera era umeda, bucatile de gheata care ar fi cazut de la 19 km altitudine timp de cateva zeci de minute, putand acumula umiditatea transformata in gheata. Dar si aceasta ipoteza e fragila. S-a calculat ca „bobul” de grindina n-ar fi depasit 1 kg. Un fenomen misterios, foarte putin studiat. Probabil, observatiile meteorologice amanuntite din timpul caderii ghetii vor permite avansarea unei ipoteze viabile.
DORIN MARAN
Comentarii