Cenaclul Martienilor” si „Societatea Lunara”

          Pe 17 decembrie anul trecut, la ora 1700, a avut loc o inviere mult asteptata: „Cenaclul Martienilor” si-a strâns din nou membrii, i-a pus pe directie si a pornit-o, vijelios, la drum. Acest cenaclu este o inventie straveche – tocmai de prin anii ’68-’69 – a scriitorilor de Science Fiction, membri ai Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, Adrian Rogoz, Vladimir Colin, I.

          Pe 17 decembrie anul trecut, la ora 1700, a avut loc o inviere mult asteptata: „Cenaclul Martienilor” si-a strâns din nou membrii, i-a pus pe directie si a pornit-o, vijelios, la drum. Acest cenaclu este o inventie straveche – tocmai de prin anii ’68-’69 – a scriitorilor de Science Fiction, membri ai Uniunii Scriitorilor, Ion Hobana, Adrian Rogoz, Vladimir Colin, I.M. Stefan, Viorica Huber, Cecilia Dudu, Romulus Barbulescu + George Anania (totdeauna in tandem!), Mihnea Moisescu, Victor Zednic si foarte puternicul – si uitatul, acum – Sergiu Farcasan (autor al memorabilelor romane „Atacul Cesiunistilor” si „Va cauta un taur”; marturisesc ca, in calitate de fan SF si tânar scriitor i-am fost maestrului Farcasanu „negru”, pentru o vreme…). De ce „martieni”? au fost intrebati scriitorii de catre tipi incruntati de la sectia de Presa a CC a PCR si ai Consiliului Culturii, adversari ai imaginatiei si evaziunii? Pentru ca ne intâlnim in zilele de marti, au raspuns, candid, martienii… Apoi cenaclul a fost, fireste, inchis, incapatânarea martiana l-a resuscitat, l-au inchis din nou, l-am deschis, din nou, l-a inchis economia de piata si, iata, s-a deschis inca o data.
          …V-am vorbit, mai sus, despre un membru al societatii civile, a adevaratei societati civile a Imaginarului – caci Cenaclul Martienilor a facut „pui” repede, 55 de cluburi SF din tara mergându-i pe urme, mai ales intre 1968 si 1998. Tot despre societatea civila va voi mai spune câteva cuvinte, este vorba de o asociatie britanica cu totul si cu totul speciala, s-a numit Lunar Society (pentru simplul motiv – aparent – ca membrii ei se intâlneau in dupa-amiaza premergatoare noptilor cu Luna plina…) si a functionat la Birmingham, in Marea Britanie, intre 1765 si 1791. Ce au facut „lunaticii” din Birmingham? Nimic altceva decât ca… au pornit revolutia industriala engleza, de la care s-au stârnit valurile celei de a doua mari revolutii din civilizatia lumii. Caci erau prezenti la intâlnirile cultural-stiintifice de la vila industriasului luminat Mathew Boulton, printre altii: inginerul mecanic James Watt, chimistii Joseph Priestley si James Keir, artistul Josiah Wedgewood, medicii William Small si Erasmus Darwin (bunicul legendarului autor al „Originii speciilor”, Charles Darwin), filozoful Thomas Day (discipol al lui Jean Jacques Rouseau), ceasornicarul James Whitehurst, zeci dintre cele mai luminate minti ale vremii, de fapt, primul „thinking tank” (echipa de gânditori) din istorie, capabili sa analizeze si sa sintetizeze (sinergic) observatii, idei, tendinte, teorii pe care – atentie! – le si puneau (sau incercau sa le puna) in practica. Masina cu aburi, descoperirea oxigenului si a dioxidului de carbon, nenumarate alte aparate si mecanisme, teorii logice au iesit astfel din vila lui Boulton, in cei 25 de ani de iluminism, de fapt, in aceasta a doua Renastere europeana, cea care a nascut lumea in care traim. Si in care, amintesc, bogatia Pamântului creste doar din roadele mintilor inovatoare – caci numai in a doua jumatate a celui de-al XX-lea secol averea totala a familiei lui Homo sapiens a crescut, prin eforturile geniului lui Homo faber, de la 4.000 miliarde dolari la peste 28.000 miliarde dolari. Iata ce au declansat „lunaticii” britanici, in acel sfert de veac cât si-au pus mintile, impreuna, la lucru…