Proiectul „Millenium” – Pe insula „frontierei celeste”

           Industria grea (santierele pentru satelitii energetici, cele pentru nave cosmice) va fi localizata în zone satelitare insulei Lagrange – acea frontiera din înaltimi, cum o numeste G.K.

           Industria grea (santierele pentru satelitii energetici, cele pentru nave cosmice) va fi localizata în zone satelitare insulei Lagrange – acea frontiera din înaltimi, cum o numeste G.K.O’Neill, la câteva zeci de kilometri distanta, fabricile fiind legate prin cabluri pe care vor circula magneplane de transport, functionând ieftin, cu motoare liniare si solare. În interiorul insulei vor fi instalate telescoapele, laboratoarele biotehnologilor, atelierele pentru crescut cristale (de siliciu, arseniu sau bor) sau sectiile de microelectronica. Doar cresterea cristalelor (foarte rentabila, în absenta gravitatiei) si fabricarea cip-urilor (în conditiile unei atmosfere de perfecta puritate), ca si a câtorva medicamente (interferonul si vaccinurile, de pilda) pot amortiza rapid investitiile reclamate de I 1 – suma initial calculata de specialistii de la Institutul de Studii Spatiale ar fi cam la 100 miliarde dolari, adica dublul Proiectului Apollo).
           Bineînteles, de viteza cu care primul I 1 îsi va atinge autonomia va depinde, de altfel, ritmul de crestere a întregii colonii Lagrangia. De amatori pentru aventura cosmica proiectul „Frontierei Celeste” nu va duce lipsa. Atractia aventurii, a unui câstig substantial, facilitatile pentru cercetare, securitatea tehnica (dar si militara – proiectul va fi, categoric, o actiune internationala, de cooperare a mai multor tari), curatenia mediului ambiant (practic aseptic), pitorescul extraordinar al peisajului („vizionat” prin „ferestre TV”), surogatul de gravitatie oferit locuitorilor de forta centrifuga, obtinuta prin rotirea axiala si creând senzatia confortabila de greutate, o geometrie a statiei în linii rotunde, continue (pentru evitarea sentimentului de claustrofobie) vor atrage, de la început, mii, apoi zeci si sute de mii si, catre 2100-2150, milioane de oameni, catre aventura colonizarii „zonelor Lagrange”. Ba chiar oamenii vor veni si se vor stabili cu mare entuziasm în Cosmos, sustin partizanii proiectului „Frontierei Celeste”: fiecare I 1 va fi un adevarat oras, împartit în cartiere (administrativ, agricol, industriale, de cercetari), iar în 2025 prima mie de copii se va fi nascut deja în „zonele Lagrange”! Generatia a II-a de insule spatiale va aparea atunci când vor fi functionale primele cinci-sase I 1-uri. Un I 2 va avea forma „clasica” de titirez, de roata cosmica ce se rasuceste în jurul unui ax central. Va avea, probabil, un diametru de 1800 metri si locuitorii – peste 100000 – vor trai în torul rotii, în asezari mici, „satele” lagrangiene. Activitatile se vor desfasura în fabrici-satelit, legate prin cabluri si coridoare lungi de câtiva kilometri de statia-mama.
           Materiile prime sosesc înca de pe Luna dar s-a trecut masiv la receptarea, orientarea si împingerea pur si simplu – metoda lenta dar ieftina – a asteroizilor si meteoritilor catre coloniile din zonele L4 si L5. Atmosfera de oxigen cu hidrogen si azot, la presiune mica, permite dezvoltarea, în serele hidroponice, a unei vegetatii luxuriante, cu rezultatul ca hrana cetateanului „cosmic” este la fel de bogata în vitamine si principii ca si cea a pamânteanului anului 2050. Mai mult: volumul relativ mare al insulei va permite amenajarea unor forme de relief – munti minusculi, mici dealuri si vai, chiar lacuri si râuri de mici dimensiuni, dar de mare efect psihologic. Poftiti în Cosmos!