Roboti in spatiu

           Ocupati cu viata de toate zilele, uitãm, adesea, esentialul, care poate fi, de pilda cu ce se ocupa Homo sapiens, în mersul sãu – inefabil – cãtre perfectiune. A iesi din leagãnul copilãriei, vorba lui Þiolcovski, face probabil parte din strategia programului cu care, prin AND-ul nostru, am fost înzestrati.

           Ocupati cu viata de toate zilele, uitãm, adesea, esentialul, care poate fi, de pilda cu ce se ocupa Homo sapiens, în mersul sãu – inefabil – cãtre perfectiune. A iesi din leagãnul copilãriei, vorba lui Þiolcovski, face probabil parte din strategia programului cu care, prin AND-ul nostru, am fost înzestrati. De aceea simt nevoia de a privi pe fereastra cosmicã, urmãrind ceea ce face frãtiorul Homo faber, inginerul speciei. Iatã, în consecintã, un tablou al robotilor cosmici de distanta lungã si starea… sufleteascã si de sãnãtate a celor care mai sunt în viatã.
           Chandra X – Raoy Observatory este o asemenea mãrinimie minunatã: scruteazã razele X „elaborate” de obiectele bestiarului cosmic si a avut, recent, o importantã realizare în descoperirea unei black hole de mãrime mijlocie, o gaurã neagrã cosmicã în care încap – tineti-vã bine! – 500 de stele de talia Soarelui.
           Telescopul spatial „Hubble” numit dupã celebrul astronom Edwin Hubble, îsi face datoria cu precizie de metronom: 330000 de observatii culese în spatiu vizibil (lumina) din întreg Universul. În ultimul an al mileniului ce tocmai s-a sfârsit „Hubble” a reusit, de pildã, sã filmeze live, adicã pe viu, nasterea unei stele cu o masã echivalentã cu cea a Soarelui. „Hubble” se aflã, si mai departe, la datorie, învârtindu-se cu mare folos pe orbita joasã, în jurul Pãmântului.
           Ulysses, bãtrâna sondã, a explorat vântul solar si coada cometei Hyakutake, ticãie cuminte în continuare.
           Voyager 1, Voyager 2 – roboti gemeni, în viatã, de 23 de ani! – un mare succes al inginerilor cosmici. Au voiajat în jurul planetelor Jupiter si Saturn, trimitându-ne fotografii exceptionale. Sesizându-le longevitatea, NASA a prelungit „Voyager”-ilor „delegatia” cãtre Uranus si Neptun. Au liber sã emigreze în afara Sistemului Solar – si o vor face, cu sigurantã.
           Galileo a studiat satelitii jupiterieni si a descoperit: vulcani pe Io, un ocean pe luna jupiterianã Europa si un puternic câmp magnetic pe Ganymede…
           Cassini: în „zbor” pentru un rendez-vous cu cocheta planetã Saturn. NEAR se apropie de asteroidul Eros si, luna viitoare, va trimite un robotel pe suprafata micului corp ceresc. Cine stie ce va gãsi pe acolo…
           Pioneer 10 a strãbãtut, în 29 de ani de „viata”, mai multe milioane de kilometri, „spionând” centura de asteroizi post-martianã si a trimis terrienilor primele cãrti postale ilustrate de pe Jupiter. Deep Space 1, robot „bolnav”, si-a revenit, în urma implementãrii, de la distantã, a unui nou software, cu care DS 1 a fost „repus pe picioare” si i s-a dat ca misiune fotografierea cometei Connet Borrelly, la sfârsitul primului an al noului mileniu.
           …Si o ultimã stire: s-a stins din viata robotul Compoton Gamma Raoy Observatory, dupã ce a „prins” radiatii gamma ale unor masive explozii cosmice; dar trebuie sã mai spunem cã mai ales telescoape ultramoderne înfipte pe Pãmânt au contabilizat cele peste 50 de planete vãzute din sisteme solare în afara stelei Sol – cele mai nou întâlnite, orbitând sincron în jurul lui Gliese 876 (la doar 15 ani-luminã de Terra) planete mici si solide; iar ceea ce se învârte în jurul numitei HD 168443, este o planetã giganticã, gen Jupiter, adicã o stea ratatã, asa cum par a fi cele mai multe dintre planetele de pe inventarul extra-solar. De ce aici, în aceastã rubricã, acest „inventar” de artefacte cosmice? Pentru cã, dupã pãrerea mea, inginerii Pãmântului, deci si Homo faber mioritic, în aceste industrii îsi pot desfãsura competentele si talentele. Cãci, corectându-l pe Malraux, secolul XXI va fi cosmic sau nu va fi deloc.