Fluiditate, spatiu, libertate a miscarilor. De 20 de ani, coregraful Kitson Dubbis (Franta) si-a axat munca pe corpuri aflate in imponderabilitate, in colaborare cu NASA si CNES (Centrul National de Studii Spatiale). Aceasta femeie-coregraf, care vorbeste despre munca ei in termeni stiintifici, si-a inceput experimentele artistice in 1980 – pe atunci o tanara dansatoare – cand intalneste o echipa de arhitecti care lucrau in domeniul deplasarilor astronautilor si al ergonomiei echipamentelor.
Si-a imaginat un program de antrenament bazat pe dans in imponderabilitate si dupa ani de coregrafie obtine (in 1989) o bursa care i-a permis sa ajunga la NASA pentru documentare. Mai apoi, CNES ii propune sa-si continue experientele coregrafice in imponderabilitate (intr-un Airbus), experiente care au bulversat-o, convingand-o sa continue.
A recurs si la dansul in piscina, asemenea astronautilor, care fac antrenamente pentru a simula iesirile extravehiculare. Dansatorii dotati cu captatori de miscari care sa le permita sa controleze banda sonora cu corpul lor, exploreaza mediul acvatic pentru a descoperi noi modalitati de miscare, lente, fluide, expresive, corelandu-le cu cele experimentate in conditii de imponderabilitate, incercand sa reinventeze reperele coregrafiei, integrandu-le viziunilor lui Kitson Dubbis de o incontestabila originalitate. Gesturile sunt mai lente in apa, permitandu-le dansatorilor sa-si controleze mai atent miscarile. Asa a aparut primul spectacol „Gravitatie Zero”. Urmeaza altele, in care incearca sa exprime fluiditatea sau inertia miscarilor.
DORIN MARAN
Comentarii