„Tot ceea ce facem, tot ceea ce suntem, tot ceea ce ni se întâmpla este conditionat în egala masura de ereditate si de mediu..
„Tot ceea ce facem, tot ceea ce suntem, tot ceea ce ni se întâmpla este conditionat în egala masura de ereditate si de mediu…” (Theodore Dobzhansky, 1962)
La mijlocul anilor ’80 prindeau forma trei megaproiecte, toate trei menite sa ofere un început de mileniu trei diferit de tot ceea ce fusese pâna acum: construirea marelui accelerator de particule cunoscut ca SSC, care ar fi urmat sa realizeze în laborator conditiile din primele câteva zeci de secunde ale existentei Universului nostru; construirea unui megalopolis si descifrarea genomului uman. Din cele trei, doar ultimul a fost dus la bun sfârsit. Dupa mai bine de 40 de milenii de existenta a ceea ce putem numi „omul modern”, avem în fata, si o putem studia, harta genelor care constituie organismul nostru. O realizare care a fost calificata de importanta egala cu descoperirea focului si a rotii, a energiei atomice si a antibioticelor sau cu primul pas facut de om pe Luna. Avem acum în mâinile noastre… „Cartea Vietii si a Mortii”. Numai ca înca înainte de a fi avut timp sa fie citita asa cum trebuie, iata ca ea a declansat adevarate furtuni de presa si razboaie ale declaratiilor. Pâna într-atât încât uneori se pune de la sine întrebarea:
De ce?
Dorinta de a gasi solutii pentru naprasnicele maladii ale secolului? Bani? Glorie stiintifica? Nevoia de a cunoaste? Poate ca o combinatie a tuturor acestora defineste acest adevarat eveniment mediatic declansat de anuntarea încheierii (mega)proiectului dedicat descifrarii Genomului Uman. Ca sa ne dam seama de amploarea sa, ar trebui sa ne imaginam cum desfasuram o banda de doi metri (ADN) înfasurata pe 46 de gheme (cromozomii) si cum asezam pe urma în ordine cele 3200000000 de „litere” care contin mesajul – de fapt, întreaga poveste a vietii si a sortii noastre! Pentru a realiza aceasta performanta a fost nevoie de 13 ani si de 250 de milioane de dolari – 8 centi pentru fiecare litera chimica a codului vietii! A fost cu adevarat nevoie de aceasta? În mai putin de 100 de ani Genetica s-a dovedit indispensabila atât în aplicatii practice, cât si pentru clarificarea unor probleme fundamentale ale existentei noastre. „Gene”, „mutatii”, apoi „inginerie genetica”, pâna la „clonare” sau „bioetica” – toate acestea sunt cuvinte care ne-au îmbogatit dictionarele în mai putin de un secol. Care s-a încheiat însa cu…
Întrebari pentru un mileniu
În cartea sa din 1978 dedicata evolutiei geneticii, distinsul om de stiinta Constantin Maximilian formula o serie de întrebari: u câte gene exista în genomul uman? u unde este localizata fiecare? u în ce succesiune genele intra în functiune? u prin ce mecanism stie fiecare gena când sa-si înceapa activitatea si când sa se opreasca? u câte gene si care sunt acestea? u opereaza ele într-un anume tesut sau organ?
Putin câte putin raspunsurile au aparut si „patrimoniul” nostru genetic s-a dovedit a nu fi foarte deosebit de o… fabrica, sau orice alt loc de munca, unde unii lucreaza, altii controleaza, altii dau dispozitii. Ca si în cazul creierului, prima observatie care a socat a fost aceea ca un procent substantial (aproape 90 la suta) din acest patrimoniu genetic ramâne neutilizat. Sau cel putin asa pare. Cealalta descoperire avea sa fie însa si mai socanta.
Scandal în presa!
…Si nu numai. Pentru ca va dati seama ce discutii genereaza, ce probleme etice, filosofice si religioase pot ridica, afirmatii de genul „suntem doar de cinci ori mai complecsi decât un vierme” sau „avem doar de doua ori mai multe gene decât Drosophila, banala musculita de otet”! Aproape ca am si uitat – înainte de a ne gândi la el – „ADN-ul inutil”, celelalte aspecte înca neîntelese ale codului genetic si ne lasam coplesiti de „pericolul” pierderii …fotoliului de orchestra pe care suntem convinsi ca îl ocupam de drept printre celelalte vietuitoare de pe Pamânt. Asa este? Vom vedea ca, la fel ca si problemele, solutiile sunt pe cât de interesante, pe atât de spectaculoase.
Paranormal
Inconjurati de baze extraterestre
Argumente pentru ipoteza supercivilizatiilor
DAN D. FARCAS
În vecinatatea de 54 ani lumina în jurul Pamântului exista circa 1000 de stele dintre care 46 foarte asemanatoare cu Soarele. Multe dintre acestea poseda planete; evident, majoritatea improprii vietii. În Galaxia noastra, faimoasa „Calea Lactee” se gasesc circa 400 miliarde de stele. Între acestea circa 1 miliard poseda planete pe care se poate instala o baza locuibila. Pe 20 de milioane de planete se putea dezvolta viata în mod spontan, iar pe circa un milion ea ar putea ajunge la exuberanta biosferei pamântene. Pe circa 10000 de planete ar putea sa apara o fiinta inteligenta, capabila sa dezvolte o „civilizatie tehnologica”, în particular sa construiasca nave cosmice. Macar câteva sute dintre aceste civilizatii ar trebui sa fie suficient de întelepte sa supravietuiasca pericolelor copilariei (arme de distrugere în masa, dezastru ecologic total etc.) si sa ramâna în viata milioane de ani, devenind supercivilizatii…
Dupa tot ce stim la ora actuala, Universul accesibil instrumentelor noastre s-a nascut acum circa 17 miliarde de ani, prin faimosul Big Bang si contine o suta de miliarde de galaxii asemanatoare Caii Lactee. Viata s-a nascut pe Pamânt acum 4 miliarde de ani. Au trecut apoi doua miliarde de ani pâna a aparut prima celula eucariota, un alt miliard pâna la primul vierme, în sfârsit, înca un miliard pâna ce evolutia a strabatut distanta de la acest vierme pâna la omul capabil de calatorii cosmice. Ramânând doar la cele câteva sute de civilizatii din Galaxia noastra, vom observa ca, în acest gigantic maraton al vietii si inteligentei, ele au avut desigur sanse diferite. Exista zone în Galaxie cu stele mai tinere sau mai batrâne. Viata însasi putea evolua mai alert sau mai lent. De pilda, la 37 ani lumina de noi se afla Zeta1 si Zeta2 Reticuli, doua stele de tipul Soarelui dar mai batrâne cu un miliard de ani decât Soarele. Deci, cu o mare probabilitate, în Galaxia noastra ar trebui sa existe civilizatii cu sute de milioane de ani mai batrâne decât cea pamânteana, aceste civilizatii aparând într-un ritm de una la câteva milioane de ani…
La ora actuala stapânim tehnologii prin care am putea ajunge, în circa 50-100 de ani pâna la cea mai apropiata stea. Chiar daca nu am mai descoperi nici un nou principiu de locomotie, doar „sarind” de pe o planeta pe alta si multiplicând pe acestea navele stelare, peste un milion de ani am putea fi stapânii Galaxiei. Însa este practic de neconceput ca în acest rastimp sa nu descoperim modalitati de a calatori (mult) mai repede decât viteza luminii. Chiar în vara anului 2000 s-a anuntat ca s-au facut pasi în aceasta directie. Aceasta va scurta mult timpul necesar colonizarii Galaxiei. Dar daca în Galaxia noastra exista civilizatii cu sute de milioane de ani mai batrâne decât noi, este firesc sa presupunem ca si ele au cucerit Galaxia, înca de acum câteva sute de milioane de ani si deci ca, înca de pe atunci, au ajuns si pe Pamânt. si, deoarece în Galaxie o civilizatie apare o data la câteva milioane de ani, este de înteles curiozitatea cu care pare sa fie urmarita evolutia noastra.
Iar daca cineva considera ca am fost prea optimisti, ca fiintele inteligente apar mult mai rar decât am socotit noi, reamintim ca mai sus, am vorbit doar de Galaxia noastra, or, în Universul accesibil simturilor noastre exista, estimativ, 100 de miliarde de galaxii similare. Dar ar putea sa existe si alte universuri, deocamdata inaccesibile, lumi „paralele”, aflate dincolo de cele trei dimensiuni spatiale, sau construite din alte stari de agregare ale materiei (de pilda în zonele numite de noi „eterice” sau „subcuantice”), ori poate atât de diferite încât mintea noastra nici nu le-ar putea concepe. Este deci practic imposibil sa fim singuri. Tot asa cum este practic imposibil ca o supercivilizatie sa nu descopere, timp de milioane de ani, modalitati de deplasare prin care sa poata ajunge, într-un timp rezonabil, în orice colt al Universului. Si trebuie sa ne resemnam ca nu putem avea nici o idee despre principiile de fizica ori de tehnologie pe care o astfel de supercivilizatie le-ar putea cunoaste si stapâni. Asa cum s-a spus, de mai multe ori, actiunile unei civilizatii care ne-a depasit cu milioane de ani, mintea noastra nu le-ar putea deosebi de magie.
(Va urma)
Coexistenta între doua specii umane?
În urma cu aproximativ 1,5 milioane de ani, indivizi din doua specii...
Comentarii