Asa cum unii maniaci simpatici jongleaza cu mingea in fel si chip, dand spectacole stradale suculente datorita abilitatilor lor, asa si maestrul belgian René Magritte indeasa crampeie de realitate intr-un joben pentru a scoate apoi la iveala surprinzatoare combinatii. Suprarealist in primul rand – caci a abordat si alte stiluri –, Magritte a fost acel artist inteligent care parca sondeaza inteligenta si imaginatia privitorului. De la un astfel de jongleur cu realitatea afli ca un perete nu poate sufoca vastitatea peisajului care se vede prin fereastra si ca deasupra unei umbrele poti pune un pahar din care sa savurezi apa de ploaie.
Din pacate, acest om mai cerebral decat multi altii a fost un om trist, marcat toata viata de modul cum a murit mama sa. Amantii cu fetele acoperite de esarfe, celebra lucrare a lui Magritte (1898-1967) a avut un succes rasunator abia prin anii 1960, cand a explodat arta pop si cea conceptuala. De ce se ascund amantii? Dragostea lor nu are nimic condamnabil, si totusi ei prefera anonimatul. Daca privim si alte lucrari din colectiile Magritte, observam ca aceasta situatie – a fetelor acoperite – este prezenta aproape obsesiv. Explicatia este zguduitoare. Mama lui, Regina, vanzatoare de palarii, avea tendinte suicidare si tatal sau o inchidea deseori in casa. Intr-o zi, femeia a disparut si a fost gasita inecata la malul unui rau. Magritte, care avea 13 ani pe atunci, a fost de fata la gasirea trupului si a observat ca rochia acoperea fata mamei sale. Acel amanunt tragic l-a socat si a purtat trauma toata viata.
René Magritte nu a avut deloc o viata usoara si nu a castigat din arta sa la fel de mult precum alti maestri ai suprarealismului. Dupa un insucces de tinerete, petrecut la o expozitie din Bruxelles, el pleaca la Paris si intra in cercul nonconformistilor condus de Andre Breton. Acolo descopera ca jongleria cu elementele realitatii imediate se potriveste cel mai bine cu spiritul sau ascutit si cu tendinta cronica spre pesimism. Se intretine cu greu lucrand ca grafician si realizator de afise si reclame. Inteligenta sa vie este apreciata atat in capitala Frantei, cat si la Londra, unde se stabileste temporar in casa unui magnat. Maestrul parca nu-si gaseste locul si nici pe acei admiratori care sa-i inteleaga joaca cu ideile.
Din aceste motive, Magritte are perioade de rebeliune si se revolta intr-un mod original impotriva propriei conditii existentiale. Astfel, in perioada pe care el insusi o denumeste drept „cretina”, Magritte se ocupa cu imitarea marilor maestri ai epocii si cu vanzarea acelor reproduceri. Mai mult, vrea sa reactualizeze curentul fovist, aproape uitat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, tocmai pentru a ironiza o perioada in care cromatica preceda ideile. Din fericire, la batranete isi vede opera apreciata cum se cuvine. In 1965, cu doi ani inainte de moarte, Muzeul de arta moderna din New York ii gazduieste o retrospectiva. Lucrarile lui surprinzatoare, care-ti pun imaginatia la grea incercare, au un succes remarcabil si numele lui Magritte devine unul de referinta pentru arta secolului XX… A fost casatorit toata viata cu o prietena din copilarie, Georgette Berger, si a murit alaturi de ea, la Bruxelles.
PAUL IOAN
Comentarii